creez inca o legatura cu trecutul, cu acel trecut pe care de multe ori am vrut sa il uit, sa il las in urma mea ca o amintire ce trebuie uitata.numai ca acel trecut este cel care mi-a dat intelepciunea sa imi aleg drumul in viata, sa stiu sa nu mai repet aceleasi greseli, sa fiu cea de altadata, dar total diferita, pentru ca adevarul este ca mereu am sperat sa revin la fericirea de atunci, doar ca aceea nu era fericire.

acum stiu ce inseamna fericirea, stiu ca ceea ce credeam pe atunci ca fiind iubire, era iluzia unei varste fragede si a unui romantism exacerbat, dar totusi…

unde raman planurile, visele de fericire?

raman in neant, pentru ca acele planuri trecute si nicicand implinite ma fac pe mine neincrezatoare in pasii pe care ii fac.simt frica si neputinta ca facand parte din viata mea.

pe atunci nu era asa, poate pentru ca simteam ca datorita acelei iubiri, nimic nu ma poate atinge.pe atunci nu stiam ca doar un simplu cuvant poate face din ceva frumos, un cosmar care sa te chinuie intreaga viata.pe atunci…

nu stiam rautatea celor din jur, nu stiam slabiciunile, vanitatea omului, dar nu stiam ce inseamna fericirea si implinirea unei imbratisari, a unui zambet pe fata persoanei iubite.

acum stiu si , desi greselile trecutului ma urmaresc si chinuie in continuare, simt fericire si implinire cand stiu ca el este langa mine si ca pasii pe care ii facem impreuna, raman impietriti in inimile noastre si in prezent.

mi-e frica de planuri si de pasi gresiti, dar asta pentru ca nu vreau sa pierd ceva ce am construit din iubire.

am iubit, amintirea acelei iubiri ramane in mine, doar ca ea este inlaturata cu fiecare sarut si zi pe care le petrec in bratele iubitului meu.amintirile dureroase sunt inlocuite de fericire.ce altceva mi-as putea dori???

poate…

sunt in fata unei rame frumoase in care apare un cuplu reusit, doar in aparenta insa. cine o vede ar putea zice ca se iubesc atat de mult.da, da, cum sa nu?ca ea ar fi gata sa isi dea viata pentru el si ca el ii pune lumea la picioare…

ce ras ma pufneste la aceste ganduri hidoase, grotesti….de unde atata iubire, mai ales ca este o relatie care trece prin pauze in fiecare an, cand ea, scumpa de ea, se indragosteste de un altul.dar se intoarce cu coada intre picioare de fiecare data, cand i se dau papucii.se intoarce la el; de patru ani tot se intoarce la el.

nu conteaza acum povestea lor de dragoste, nu vreau sa analizez motivele pentru care ea face asta si ce este in capul lui de o vrea mereu inapoi…vreau sa subliniez rostul unei relatii.

pe langa ei ma uit la poza pe care am facut-o bunilor mei prieteni…ei se cearta ca sunt: orgoliosi-ea si gelosi si posesivi-el.combinatia perfecta!dar la fiecare cearta si discutie a lor imi astup urechile si le vad fetele…fete de indragostiti, de oameni fericiti care ascund in spatele unor certuri- sentimente adevarate, temeri si sperante de fericire.

deci avand cele doua exemple cu “asa nu” si “asa da”, mai ramane sa ma gandesc ce se afla in spatele acestor relatii, ce ramane in urma lor cand se destrama?

te indragostesti de una din multele fete ale iubitului tau si realizezi ca o data cu trecerea timpului, el s-a schimbat, ca nu mai este cel pe care il stiai…dar oare mai este ceva din tine, cea de care el s-a indragostit?

spunem de fiecare data ca ajugem sa iubim felul celuilalt de a fi, dar stiu ca de multe ori, ne schimbam fara sa vrem si chiar, fara sa vrem, incepem sa il modelam pe celalalt dupa idealul nostru de partener…

ce se intampla cand tu te-ai indragostit de un capos, pletos si foarte rocker si cu timpul el se schimba…este mai maleabil, tuns periuta si ii place muzica pe care acum o ascultati impreuna si aia sigur nu e rock?

ce se intampla cand tu te agati de o relatie care nu merge nicaieri?ce se intampla daca tot te intorci la acel iubit din tinerete si te agati doar de o amintire pentru ca acum ti-e frica sa faci un pas inspre necunoscut, sa iesi la agatat si sa stii sa zambesti frumos unui necunoscut?da, asa e, e greu sa pasesti in necunoscut si ce fata merge la agatat?!

chiar asa ce fata merge la agatat?nici una….cum sa nu!?

ce se intampla cand tu plangi dupa o persoana care sa te domine si cand in sfarsit gasesti pe cel care sa iti tina piept, ti-e frica sa incerci sa ii arati lumea prin ochii tai?

ce se intampla?…cred ca voi ramane cu aceasta intrebare si raspunsul…va ramane aici.e greu de acceptat un astfel de raspuns, chiar si pentru mine.

raspunsul e ca nu trebuie sa iti fie frica sa iubesti din nou, nu trebuie sa iti fie frica sa pasesti intr-o mare de necunoscuti.sigur acolo, undeva, cineva se gandeste la idealul lui de iubit/iubita si te cauta si te vrea pe TINE!

important e sa stii sa iti dai o sansa si sa stii sa renunti atunci cand trebuie, cand deja este cazul sa ii dai drumul, doar il vrei fericit/fericita cu si fara tine…

daca iubesti o persoana cu adevarat si vrei ca aceasta sa fie cu adevarat fericita, trebuie sa stii sa ii dai drumul.sa stii sa faci totul si pentru fericirea ta.

inceputul e greu, e dificil, dar cred ca merita sa te duci unde te duce drumul tau in viata.pune in balanta: tu alergand dupa o relatie, agantandu-te dupa ceva frumos, care a trecut si tu mergand spre o usa in spatele careia chiar iti poti gasi “fericirea”, indiferent de forma pe care o va imbraca.