de mai putin de 24 de ore stau in pat, nu ma pot ridica nici macar ca sa imi iau pastilele sau sa imi beau ceaiul…pentru prima oara in viata mea ma bucur ca sunt inconjurata doar de familie si ca oglinzile sunt bine ascunse de ochii mei…poate nici chiar asa de bine ascunse pentru ca imi stiu fata, ochii acoperiti de cearcane.ma stiu…

stau in patul asta de mai bine de 12 ore, nu sunt in stare sa fac nicio miscare, o greutate pune pret pe corpul meu de fiecare data cand incerc sa misc si mana…am nevoie de o macara sa ma ridice.

camera mea este si acum in intuneric, nu am vazut decat luminite artificiale galbene, bleu…nu mai este nicio luminita naturala in jurul meu…in camera alaturata se aud stirile meteo….ceata.as vrea si eu macar sa vad acea ceata, sa ma acopere si pe mine si eu sa ma ridic si sa fug….

am fugit acum doua seri in parc, incercand sa imi gasesc linistea…eram doar eu cu muzicuta mea, numai noi nu ne gaseam somnul.probabil atunci acest microb a decis sa imi atace corpul, ma simt ca si cum as fi fost invadata de extraterestri.

acum mirosul din jurul meu aduce a moarte…corpul inca il am, dar sufletul meu s-a refugiat de mult timp in lumina umbrelor.

ma intreb daca asa este si moartea…te absoarbe incetul cu incetul in intuneric?culoarea neagra se pare ca nu vrea sa renunte asa usor la mine…simt caldura care isi face prezenta in sufletul meu, dar in rest sunt rece.mi-e frig!

incep sa ma gandesc la moarte si ma intreb daca acum mi-a venit si mie randul!nu regret nimic, am fost fericita in ultimile luni cat pentru toata viata.imi fac si testamentul in gand, dar si tare…nu-mi dau seama ca plang si vorbesc cu voce tare…toti se trezesc in jurul meu, dar e prea tarziu eu am cazut intr-un somn al nestiintei, al inconstientei…

deja ma simt aievea, sunt pe o campie verde, alerg printre flori albe si port o rochie alba.este cald, este soare si vad numai nori pufosi!

n-am stiut, dar in timp ce eu debitam si visam raiul, corpul mi-a fost luat si purtat la urgente!

m-am trezit intr-o camera rece, langa o tanti blonda, credeam din nou ca este aievea, dar injectia m-a trezit…am zambit si iar am cazut in inconstienta…

ma trezesc din nou in aceasta camera, dar acum nu mai miroase a moarte, un aer rece ma imbraca si ma face sa ma ridic, sa reactionez…acum scriu alt blog si probabil voi reveni la vechile obiceiuri…desi sufletul e mort, corpul amortit de la o injectie infecta si ochii sunt pierduti…ei sunt singurii care mai asteapta izbavirea!

febra, inconstienta, raceala pun iar posesie peste mine, iar ma pierd in ale mele ganduri si intr-un vis fericit de iubire.adorm cu gandul la ura pentru acest sezon rece si pentru ceea ce toti numesc “o banala raceala”!