Arhiva

Posts Tagged ‘durere’

a mon avis, l’amour…

iulie 28, 2008 maia1986 1 comentariu

iubirea este visul oricarui om, este acel termen care defineste si completeaza intru totul sufletul nostru si poate pentru anumite persoane este tot ceea ce asteapta o viata intreaga.

nu vrem sa stim decat ca persoana pe care noi o iubim ne impartaseste sentimentele si ne respecta atat pe noi, cat si relatia noastra.

iubirea este acel sentiment care te face sa zbori, atunci cand iti este impartasita si acel iad, cand nu poti sa fii langa persoana iubita sau cand aceasta din urma nu te doreste langa ea.stiu multe cupluri care se iubesc, dar care din mai multe motive nu au putut fi impreuna…exista acea scanteie, dar in momentul in care nu apare si compromisul, scanteia seaca!

eu am realizat ca imi este impartasita iubirea in momentul de cumpana al vietii mele, in momentul pe care il consideram a nu mi se intampla si mie.atunci am realizat cu adevarat ca el ma iubeste.

in ziua de paste, mergand cu familia mea spre bunici pentru a le aduce si lor o bucurie, am avut un accident de masina.eu am fost cea puternica pentru toti, am stiut sa fiu langa ei, desi sufletul in mine era mort, desi cum inchideam ochii retraiam scena accidentului, desi nu-mi doream decat sa ma trezesc si sa zic “a fost doar un cosmar!”.ei bine nu a fost un cosmar, dar acele zile de cumpana pentru familia mea au fost o revelatie.

persoana pe care eu o iubesc a stiut sa fie langa mine si sa imi aduca increderea in mine atunci cand clacam.a stiut sa fie langa mine asa cum nimeni nu mai fusese pana atunci:tot timpul langa mine, cu mine si pentru mine.in acele momente, mi-a aratat ca nu conteaza persoana lui, relatia noastra, cat eu ca individ!

mi-a aratat ca momentele de pana atunci si pe care le-am impartit erau un nimic in comparatie cu ce inseamna iubirea lui.pe ea stiu sigur ca nu as schimba-o pentru nimic in lume.

suntem prieteni, iubiti, colegi!ne petrecem timpul impreuna, ne facem planuri pentru un viitor comun, atat ca indivizi, dar ca si pereche.ne facem griji unul pentru celalalt, doar stim ca impreuna vom trece peste toate hopurile din fata noastra!

mi-l doresc in viata mea, dar stiu ca dragoste cu sila nu se poate.daca ne este dat sa fim impreuna, pana la urma acest lucru se va intampla.nu pot sa ma agat de o relatie, nu pot sa oblig o persoana sa simta acelasi lucru ca si mine.am descoperit ca nu toti iubim la fel si ca fiecare iubeste in felul lui, dar asta nu inseamna ca nu iubeste!

eu stiu ca ma iubeste, ca simte aceeasi emotie si bucurie cand ne revedem, ca ii este dor de mine in momentele noastre de departare, stiu multe, dar sper sa ajung intr-o zi sa il cunosc si pe el, cu adevarat!

recunosc, nu este totul roz, avem si noi momentele noastre de cumpana, cu micile certuri-glumitele lui inocente versus interpretarile mele odioase, dar mereu o scoatem la capat!mereu stim sa lasam de la noi, sa nu ne aratam adevaratii colti, pentru ca la baza unei relatii, exista compromisul!

poate nu avem nimic palpabil in viata, dar ne avem pe noi si stiu ca atunci cand am nevoie de el, e suficient sa ii spun prin ce trec si el va sti sa fie langa mine.ma iubeste, il iubesc si stiu ca asta e iubire!

Categories: my own Tags: , , ,

ce mult te-am iubit

creez inca o legatura cu trecutul, cu acel trecut pe care de multe ori am vrut sa il uit, sa il las in urma mea ca o amintire ce trebuie uitata.numai ca acel trecut este cel care mi-a dat intelepciunea sa imi aleg drumul in viata, sa stiu sa nu mai repet aceleasi greseli, sa fiu cea de altadata, dar total diferita, pentru ca adevarul este ca mereu am sperat sa revin la fericirea de atunci, doar ca aceea nu era fericire.

acum stiu ce inseamna fericirea, stiu ca ceea ce credeam pe atunci ca fiind iubire, era iluzia unei varste fragede si a unui romantism exacerbat, dar totusi…

unde raman planurile, visele de fericire?

raman in neant, pentru ca acele planuri trecute si nicicand implinite ma fac pe mine neincrezatoare in pasii pe care ii fac.simt frica si neputinta ca facand parte din viata mea.

pe atunci nu era asa, poate pentru ca simteam ca datorita acelei iubiri, nimic nu ma poate atinge.pe atunci nu stiam ca doar un simplu cuvant poate face din ceva frumos, un cosmar care sa te chinuie intreaga viata.pe atunci…

nu stiam rautatea celor din jur, nu stiam slabiciunile, vanitatea omului, dar nu stiam ce inseamna fericirea si implinirea unei imbratisari, a unui zambet pe fata persoanei iubite.

acum stiu si , desi greselile trecutului ma urmaresc si chinuie in continuare, simt fericire si implinire cand stiu ca el este langa mine si ca pasii pe care ii facem impreuna, raman impietriti in inimile noastre si in prezent.

mi-e frica de planuri si de pasi gresiti, dar asta pentru ca nu vreau sa pierd ceva ce am construit din iubire.

am iubit, amintirea acelei iubiri ramane in mine, doar ca ea este inlaturata cu fiecare sarut si zi pe care le petrec in bratele iubitului meu.amintirile dureroase sunt inlocuite de fericire.ce altceva mi-as putea dori???

poate…