nu te iubesc doar pentru ceea ce reprezinti, pentru ca ma cunosti si pentru ca ai fost si vei fi mereu langa mine, ci te iubesc si pentru momentele noastre impreuna, mereu impreuna.

stiu ca cel mai frumos obicei al nostru ca pereche este sa adormim impreuna unul langa celalalt si sa ne trezim tot asa, impreuna.

stii mai bine ca oricine cat de mult asteptam momentele noastre de singuratate, fie ca sunt in ceainarie, fie pe canapea la televizor, fie in plimbarile lungi prin parc, dar cel mai mult si mai mult astept sa adorm in bratele tale si sa ma trezesc tot acolo.acolo unde nimic rau nu se intampla, unde nu sunt cosmaruri, griji si fantome, ci iubirea ta.

nu stiu ce va fi in viitor, nu stiu daca va trebui sa stau la distanta de tine mai mult de doua zile pe saptamana, dar stiu ca mereu imi va placea la nebunie sa ma trezesc langa tine, indiferent daca afara ninge, indiferent daca suntem luminati de raze de soare.

te iubesc!

incep acest blog prin a felicita minunata Steluta a dlui Gigi Becalli care a reusit sa tina piept echipei olandeze Twente si prin a-l lauda pe Zapada care a fost un portar de nota 10!Nu, nu sunt stelista, ci chiar dinamovista, dar nu am ce lauda la Dinamo, poate doar ca nu a luat bataie cu mai mult de 1-0, doar atat.

Nu am de gand sa comentez evolutii, despre plecarea lui Bonetti de la Dinamo sau alte amanunte prea putin picante cu privire la relatiile fotbalistilor, la venirea mamelor la capitala sa salveze aparente, ci doar sa subliniez un obicei rar de al meu-sunt microbista!Poate stiu mai multe despre fotbal decat multi baieti, nu am de gand sa ma laud sau sa evidentiez acest hobby de-al meu.

Sunt dinamovista prin traditie, e mostenire de familie si asa va ramane, in ciuda a ceea ce se va intampla cu Dinamo in campionat sau Europa League, in ciuda faptului ca Dinamo este pe locul 7, ca poate nu va castiga cupa si campionatul.Asa va ramane mereu!Ma uit la meciurile Stelei pentru ca nu am incotro, pentru ca am noroc de stelisti in viata mea amoroasa.Nu cred ca m-am indragostit vreodata de vreun dinamovist Nu mai conteaza acum asta.

Pasiunea mea insa ramane Champions League si echipa mea de suflet Ac Milan!Mai sunt cateva echipe demne de admirat, dar dincolo de aceste echipe sunt jucatorii.S a stiti, dragi baieti, ca fetele nu se uita la jucatorii de fotbal pentru ca au pectorali, sunt draguti si plini de bani, ci “aceasta fata” ii admira pentru tehnica, pentru faptul ca pentru 90 de minute alearga pe tot terenul, dau pase de gol, dribleaza si chiar se intampla sa dea gol.

Preferatii mei au fost de-a lungul timpului Michael Ballack pe vremea cand juca la Bayern Munchen, Andreyi Shevchenko cand inca juca la Milan, Kaka pentru toata viata, chit ca joaca la Milan, chit ca e la Real si in final noua mea achiztie in materie de admiratie Yoann Gourcuff cat joaca la Bordeaux, chit ca nu va reveni la Milan!

Trei atacanti si un mijlocas!Dar la ei am vazut tehnica, talent si dedicare!Cred insa ca cel mai talentat este Lionel Messi caruia nu ii pot reprosa nimic pe teren, poate faptul ca este prea mic de inaltime, dar asta se pare ca nu l-a impiedicat sa  joace!

Cred ca oricand as putea sa realizez the Dream Team pentru anul asta!Si nu, nu imi plac doar mijlocasii centrali sau atacantii, ci chiar si fundasii, desi de la Puyol, Nesta si Maldini nu am mai vazut un fundas prea stralucit!Si ca tot am pomenit de Puyol care este el capitan, cel mai tare capitan mi se pare Steven Gerrard!Da, Liverpool a luat o bataie odioasa, dar se mai  intampla.

Care este cea mai tare finala Champions League din toate timpurile?Cea din 2003, meciul Juventus contra Milan!Poate sunt putin subiectiva din cauza ca tin cu il rossneri dar nu cred ca am trait un meci atat de intens ca acela!

Deci dragii mei buni prieteni care stiti atat de mult despre fotabl, tot credeti ca o fata nu stie la fel de mult despre acest sport?Ca suntem bune doar de crainice pentru ca zambim frumos?Ca ne intereseaza doar banii pe care ii aduce un fotbalist in casa iubitelor de fotbalisti?

Si fetele stiu sa vorbeasca despre fotbal, sa urmareasca un meci de fotbal cap-coada si sa se oftice pentru ca a ratat X, doar ca noi nu ne manifestam la fel.Sunt la fel de bune muicrobiste ca voi!

e ziua noastra!

demult nu a mai fost ziua noastra, cam de acum o luna si cum de data asta vreau sa fie ceva special, iti dedic acest blog pentru ca tu si numai tu ma faci sa traiesc!

in curand se vor implini 2 ani de zile de cand faci parte din cotidianul meu si nu pot decat sa zic si sa cred ca l-ai facut de 1000 de ori mai frumos, mai dulce si sensibil!

maine se implineste 1 an si 9 luni minunate de cand m-ai primit in inima ta.nu a fost doar miere si fericire, au fost si lacrimi, si certuri, si mici sicane si suparari, dar cum ti-am zis acum o perioada- fara iubirea ta nu as sti cum sa traiesc!am invatat sa traiesc fara atentia celorlalti, fara micile placeri ale vietii, dar fara tine nu as putea!

ai fost, esti si vei fi cel mai frumos dar al vietii.mi-ai facut zilele mai frumoase, le-ai luminat prin zambetul tau enigmatic si mi-ai adus primavara plina de flori si viata doar prin ochii tai verzi.

iti multumesc ca esti langa mine chiar si cand intre noi sunt km, iti multumesc ca ma tii in brate seara cand adorm langa tine, iti multumesc ca ti-ai deschis inima si ca ai lasat acel praf odios sa plece si mi-ai facut mie loc.

stiu ca e greu, stiu ca iti vine sa ma strangi de gat cateodata, dar mai stiu ca nici tu nu poti trai fara mine!

te iubesc, boo!!!

cateodata viata te loveste fara sa fii pregatit, fara sa te fi asteptat la acel moment, fara sa iti doresti….te loveste si chiar in momentul in care simti ca iti revii vine o alta lovitura si dupa o alta, dar nu vreau sa subliniez cat de necinstita este viata si ca ne invarte pe degete dupa bunul ei plac, ci doar sa subliniez un gand ce nu imi da pace in ultimul timp.

viata nu este si nu sfarseste prin a fi ceea ce ne dorim noi cu atata ardoare.daca stam cu mainile intinse si ne rugam pentru un miracol, sa fim sinceri nu se intampla!viata este si va fi mereu doar ceea ce noi sfarsim prin a  realiza, a o conduce pe drumul cel bun, desi chiar si pe drumul cel bun se vor ivi obstacole in cale care sa iti strici mersul lin, constant prin viata.

mersul meu era lin pana acum o vreme cand mi-am pierdut credinta in mine si in visele mele, in principii si idealuri.dau vina pe viata in general si nu pe mine, pentru ca am facut tot ce a depins de mine, am luptat pana la ultima suflare si mi-am dat viata pentru un vis adolescentin, o iubire perfecta…

acum sunt la o cotitura importanta si desi stiu care e drumul, imi este frica.nu stiu daca ceea ce am vrut de la viata, imi este si destinat, poate ar trebui sa renunt, sa ma las confundata in abis si in cotidian si sa nu mai pun la inima fiecare moment in care mi se tranteste usa in fata si cobor pe pamant la simplu meu statut de muritoare de rand.

da, sunt o fiinta simpla ca toti ceilalti, dar in strafundul sufletului meu stiu ca sunt speciala.nu am sange albastru, nu voi castiga la loto, dar doar prin prisma viselor si  dorintelor mele stiu ca sunt mai mult decat o muritoare de rand.chiar si prin randurile astea stiu ca voi trai si voi fi ceea ce sunt in realitate-o fiinta superba cu un destin maret, cel putin in ochii mei.

cand spun destin maret, ma refer la propria-mi conditie si la toate evolutia mea pentru ca voi sfarsi prin a trece de aceasta involutie si voi sfarsi prin a fi ceea ce mereu mi-am dorit… si voi cunoaste lumea, si ma voi cunoaste pe mine “cea adevarata” pentru ca stiu ca ambitia si idealurile sunt cele mai de pret atuuri ale mele… asta e viata, dureroasa si plina de lacrimi de fericire sau de tristete, dar nu trebuie sa ne dam batuti in fata ei, nici macar in momentele de cumpana, nici macar in fata primului obstacol!

si ce daca nu am intrat in barou, si ce daca nu sunt avocat, si ce daca pe langa mine au suferit si altii din cauza esecului meu?!imi ramane viitorul sa arat ca acolo imi este locul.nu regret insa ca am ramas cu idealul meu de a fi corecta si de a face alegerea justa.am pierdut un an, dar pe al doilea nu il mai pierd!

eu ca toti cei  din jurul meu ne dorim sa ne realizam, sa avem un job ok sau mai mult decat ok care sa ne aduca satisfactii materiale, dar si sufletesti, o familie fericita si zile cat mai insorite si relaxante…. astea sunt dorinte irealizabile pentru ca  in goana noastra  dupa bani, cariere, familii, uitam de ceea ce este cel mai important…uitam de noi ca persoane care avem nevoi dincolo de cariera, dincolo de bani si familie.

eu as renunta de buna voie la cariera pentru familie, altii ar face altfel, dar mereu renuntam la noi in ciuda acestor sacrificii si lucruri care ajung pe primul plan.

ma intreb oare cand a fost ultima oara cand am facut ceva pentru noi?nu pentru seful cel tiran, nu pentru iubitul cel dragastos, ci pentru noi???

eu de vreo 3 zile asta fac, fac chestii marunte pentru mine care sa ma ajute sa ma regasesc la orice pas prin tot ceea ce ma inconjoara…citesc, dorm, conduc si ma regasesc in fiecare lucru marunt ce ma inconjoara.

nu, nu am o lume perfecta de care ma inconjor, doar stiu sa apreciez ceea ce viata imi ofera si imi ofera din plin.e lumea mea perfecta plina de calatorii printre amintiri, printre planuri de viitor ce se vor realiza pentru ca asta este ceea ce imi doresc mai mult.aceste chestii marunte cum ar fi prima stea pe care am zarit-o pe cer, satele de pe coline ce par a fi doar niste luminite care sa iti calauzeasca drumul, cantece de suflet care te ajuta sa visezi, pana si vechi jurnale ce iti aduc aminte de iubiri apuse.

asta e lumea mea mica si perfecta cu care ma mandresc.nu pot sa mint ca ma face fericita in totalitate, dar imi da aripi sa visez la o lume mai buna in care eu sunt nucleul fericirii mele.

acest blog este dedicat in intregime uneia dintre cele mai bune prietene ale mele Bursucica.Spun Bursucica pentru ca asa ii place ei, pentru mine insa e o scumpa care sufera prea mult din cauza unui idiot prea imbecil!

Lasand problemele ei amoroase la o parte, revin la marea telenovela care este viata mea!Telenovela pentru ca asa cum spune Bursucica o poveste ca a mea (noastra) de dragoste se intampla doar in telenovele.Nu, nu e din cauza ca am proveni din medii total diferite si unul dintre noi este Cenusareasa, nu ca ar fi el baiatul de cartier si eu printesa din poveste, ci doar pentru ca pentru aceasta poveste de dragoste am luptat.Poate am luptat mai mult ca el, dar stiu acum ca el lupta alaturi de mine pentru relatia noastra….

Nu a fost o dragoste impartasita, pot sa spun chiar ca pentru el a fost doar curtoazie, prietenie, curiozitate.Pentru mine, el a fost ingerul meu visator, persoana care m-a ajutat sa renasc, care m-a ajutat sa infrunt fantomele trecutului.M-a transformat sau mai bine zis m-a ajutat sa revin la forma initiala a personalitatii si sufletului meu.A fost ceea ce mi-am dorit cel mai mult …. el este intamplarea cea mai frumoasa, minunata si reala din viata mea si cel mai frumos lucru este ca face parte din prezent si doreste sa faca parte si din viitor.

Bursucica mereu aminteste de cat de mult am luptat pentru el, cat am suportat si indurat in lupta asta.Ma admira ca nu am renuntat la sentimentele mele desi au fost momente cand imi venea sa il strang de gat, au fost momente cand am plans pentru ca pleca de langa mine si se inconjura de indiferenta.A fost mult pana sa aud acel “te iubesc!”, a fost mult pana sa il si cred, dar acum totul este asa cum trebuie.

Simt in sfarsit ca viata mea este completa si desavarsita, cel putin in ceea ce priveste acest prim capitol!

Dar viata noastra nu este doar miere…ne certam, ne suparam, ne impacam!Nu ascultam acelasi gen de muzica si el ma uraste pentru egoismul meu cand ii schimb melodiile cantate de Saian Supa Crew.Iarta-ma!Eu il urasc cand nu vrea sa ma lasa sa ma uit la serialele mele politiste si tot asa!

Sunt momente cand stam de vorba despre cate in luna si in stele, dar si momente in care e o tacere asurzitoare-fiecare ocupat cu problemele lui!

Sunt momente cand trage de mine sa iesim in oras si eu nu am chef, momente grele cand ne despartim seara pentru a merge fiecare la casa lui, doar pentru a ne reintalni dimineata sa mergem la munca, sunt momente si momente.

Povestea mea de dragoste nu e telenovela,nu a fost si nici nu va fi, e o poveste normala despre un baiat si o fata!

Oricine are parte de “telenovela” lui!Oricine are parte de iubire, doar ca depinde de noi sa o recunoastem si sa luptam pentru ea!!!

Pentru cei care prefera masinile personale cand ies la o plimbare, le spun doar ca se lipsesc de multe intamplari haioase si de multe povesti de viata prin simpla lor absenta din mijloacele de transport in comun.

“Ana te iubim si ca tine vrem sa fim!” reprezinta o incurajare venita din partea unui grup de prietene pe parcursul unui drum spre casa in 313.Pentru cei care nu stiu linia lui 313, aceasta face legatura intre zona Unirii si zona Berceni-Bulevardul Metalurgiei.Berceni City pentru ca asa este numit de persoanele care locuiesc acolo este o zona colorata, foarte pitoreasca si plina de tot felul de persoane.Acolo locuiesc eu momentan…Zic momentan pentru ca nu stiu inca ce va fi maine.

Revenind la Ana…Imi pare rau ca nu am auzit mai multe detalii picante, dar Ana suferea din dragoste si din cauza unui baiat care nu o merita dupa cum a zis una dintre prietenele Anei.Ei bine, statea lipita de geamul autobuzului si plangea si stiu asta pentru ca atunci cand s-a ridicat avea ochii plansi.Prietenele ei insa au facut tot spectacolul prin simpla pofta de reinviere a spiritului de luptatoare, de femeie a Anei.

I-au promis cate in luna si in stele, cate mancaruri, atatea haine de firma.Cat McDonalds’, atat Zara.Au fost promisiuni placute, interesante, dar sunt curioasa sa stiu cate dintre ele au dus la bun sfarsit….

A fost o calatorie interesanta, dar dincolo de aspectul picant, amuzant, e o lectie de viata, o lectie pe care insa eu nu o stiu.

Erau ele prietenele ei, nu erau?Nu am de unde sa stiu, dar stiu ca toata viata mea mi-am dorit astfel de prietene, mi-am dorit relatii de prietenie care  sa treaca de testul timpului, al increderii si de schimbari, schimbari pe care nu poti sa le impiedici sa isi produca efectul…

Le am acum, dar oare vor trece de aceste schimbari, vom mai fi noi cele care suntem acum incat sa avem ceva in comun, sa putem sa ne numim prietene si in timp?

Asta voi afla pentru ca in curand ma voi putea numi licentiata in Drept, adult in devenire, poate intr-o zi sotie si mama, dar vreau sa fiu si prietena pentru prietenele mele…

Nu vreau sa mai aud vocea mea dezamagita de prietenii din trecut, vreau doar sa stiu ca prietenia adevarata exista, dar oare va exista in lumea care ne va desparti vrand nevrand?

Oare vom reusi, fetelor?

ma simt cateodata prinsa in capcana trecutului, ca si cum oricat m-as lupta sa plec, sa ies din ea nu voi putea….

ma zbat cu fiecare zi ce trece, ma lupt cu fantome, dar niciodata nu voi putea scapa de cuvintele ce ma urmaresc, de fapte de mult savarsite ce se vor a fi fost uitate…

dar raspunsul e crunt-niciodata nu voi putea intoarce spatele trecutului; el mi-a dat esenta de azi, puterea de a lupta pentru maine si dorinta de mai bine.

se spune ca greselile din trecut te fac ceea ce esti, dar sunt zile in care as vrea sa uit de trecut, sa sterg cu buretele acele greseli, dar…nu pot.

ma lupt si azi ca si ieri, ca si acum mult timp cu acest trecut care se intoarce, doar ca sa imi faca mie rau, doar sa sape distante intre mine si cei pe care ii iubesc!

orice voi face si oricui as incerca sa fac pe plac, acele greseli ma ajung din urma, imbracand forme de reprosuri, neincredere, suspiciune!

ieri s-a intors din nou impotriva mea si a fost dureros!a durut al naibii de mult ca tocmai tu sa ma ranesti,tu de la care ma asteptam sa primesc intelegere, imbratisari, iubire!stiu ca nu e nimic intentionat, dar ai lovit unde doare mai tare!si sa stii ca doare doar pentru ca reamintindu-mi acele greseli de atunci, ma faci sa traiesc in trecut!

inima mea plange de fiecare data cand da de monstrii trecutului.sunt fiorosi si rai si ma impiedica sa rad cu tot sufletul meu, dar ma fac cea de acum!

Culoarea irisului piere, cazuta parca-ntr-un altar

Si inima ti se ofera, ofrandra – desi muritoare,

Iubirea mea tot infloreste, iar tu, nepasatoare

Purcede-alaturi ca sa-mi fii… eternul dar.

Am admirat cu stangacie, cum lipsa de miscare

Asterne-ti trupul benevol cu murmur de dorinta,

In puf pierdut pe sub conturu-ti, cu nestiinta,

Ca sa ma-neci in necurat si-n nepasare.

Ardeam caci buzele-ti framanta, cuvinte moi,

Cand clipele ne conturau frumos prezentul

Si nu vroiam sa ma rasfat… sa motivez absentul

Caci sigur, pentru totdeauna, vom fi noi… amandoi.

Te iubesc !

iubirea este visul oricarui om, este acel termen care defineste si completeaza intru totul sufletul nostru si poate pentru anumite persoane este tot ceea ce asteapta o viata intreaga.

nu vrem sa stim decat ca persoana pe care noi o iubim ne impartaseste sentimentele si ne respecta atat pe noi, cat si relatia noastra.

iubirea este acel sentiment care te face sa zbori, atunci cand iti este impartasita si acel iad, cand nu poti sa fii langa persoana iubita sau cand aceasta din urma nu te doreste langa ea.stiu multe cupluri care se iubesc, dar care din mai multe motive nu au putut fi impreuna…exista acea scanteie, dar in momentul in care nu apare si compromisul, scanteia seaca!

eu am realizat ca imi este impartasita iubirea in momentul de cumpana al vietii mele, in momentul pe care il consideram a nu mi se intampla si mie.atunci am realizat cu adevarat ca el ma iubeste.

in ziua de paste, mergand cu familia mea spre bunici pentru a le aduce si lor o bucurie, am avut un accident de masina.eu am fost cea puternica pentru toti, am stiut sa fiu langa ei, desi sufletul in mine era mort, desi cum inchideam ochii retraiam scena accidentului, desi nu-mi doream decat sa ma trezesc si sa zic “a fost doar un cosmar!”.ei bine nu a fost un cosmar, dar acele zile de cumpana pentru familia mea au fost o revelatie.

persoana pe care eu o iubesc a stiut sa fie langa mine si sa imi aduca increderea in mine atunci cand clacam.a stiut sa fie langa mine asa cum nimeni nu mai fusese pana atunci:tot timpul langa mine, cu mine si pentru mine.in acele momente, mi-a aratat ca nu conteaza persoana lui, relatia noastra, cat eu ca individ!

mi-a aratat ca momentele de pana atunci si pe care le-am impartit erau un nimic in comparatie cu ce inseamna iubirea lui.pe ea stiu sigur ca nu as schimba-o pentru nimic in lume.

suntem prieteni, iubiti, colegi!ne petrecem timpul impreuna, ne facem planuri pentru un viitor comun, atat ca indivizi, dar ca si pereche.ne facem griji unul pentru celalalt, doar stim ca impreuna vom trece peste toate hopurile din fata noastra!

mi-l doresc in viata mea, dar stiu ca dragoste cu sila nu se poate.daca ne este dat sa fim impreuna, pana la urma acest lucru se va intampla.nu pot sa ma agat de o relatie, nu pot sa oblig o persoana sa simta acelasi lucru ca si mine.am descoperit ca nu toti iubim la fel si ca fiecare iubeste in felul lui, dar asta nu inseamna ca nu iubeste!

eu stiu ca ma iubeste, ca simte aceeasi emotie si bucurie cand ne revedem, ca ii este dor de mine in momentele noastre de departare, stiu multe, dar sper sa ajung intr-o zi sa il cunosc si pe el, cu adevarat!

recunosc, nu este totul roz, avem si noi momentele noastre de cumpana, cu micile certuri-glumitele lui inocente versus interpretarile mele odioase, dar mereu o scoatem la capat!mereu stim sa lasam de la noi, sa nu ne aratam adevaratii colti, pentru ca la baza unei relatii, exista compromisul!

poate nu avem nimic palpabil in viata, dar ne avem pe noi si stiu ca atunci cand am nevoie de el, e suficient sa ii spun prin ce trec si el va sti sa fie langa mine.ma iubeste, il iubesc si stiu ca asta e iubire!