amanecer junto a ti

nu te iubesc doar pentru ceea ce reprezinti, pentru ca ma cunosti si pentru ca ai fost si vei fi mereu langa mine, ci te iubesc si pentru momentele noastre impreuna, mereu impreuna.

stiu ca cel mai frumos obicei al nostru ca pereche este sa adormim impreuna unul langa celalalt si sa ne trezim tot asa, impreuna.

stii mai bine ca oricine cat de mult asteptam momentele noastre de singuratate, fie ca sunt in ceainarie, fie pe canapea la televizor, fie in plimbarile lungi prin parc, dar cel mai mult si mai mult astept sa adorm in bratele tale si sa ma trezesc tot acolo.acolo unde nimic rau nu se intampla, unde nu sunt cosmaruri, griji si fantome, ci iubirea ta.

nu stiu ce va fi in viitor, nu stiu daca va trebui sa stau la distanta de tine mai mult de doua zile pe saptamana, dar stiu ca mereu imi va placea la nebunie sa ma trezesc langa tine, indiferent daca afara ninge, indiferent daca suntem luminati de raze de soare.

te iubesc!

amandoi

Culoarea irisului piere, cazuta parca-ntr-un altar

Si inima ti se ofera, ofrandra – desi muritoare,

Iubirea mea tot infloreste, iar tu, nepasatoare

Purcede-alaturi ca sa-mi fii… eternul dar.

 

Am admirat cu stangacie, cum lipsa de miscare

Asterne-ti trupul benevol cu murmur de dorinta,

In puf pierdut pe sub conturu-ti, cu nestiinta,

Ca sa ma-neci in necurat si-n nepasare.

 

Ardeam caci buzele-ti framanta, cuvinte moi,

Cand clipele ne conturau frumos prezentul

Si nu vroiam sa ma rasfat… sa motivez absentul

Caci sigur, pentru totdeauna, vom fi noi… amandoi.

 

Te iubesc !

vreau sa vezi lumea prin ochii mei

este simpla lumea mea, nu are urcursuri si coborasuri si daca se ivesc, nu stau sa le amplific, sa le dau alte valente, sa le analizez, sa imi pun prea multe intrebari…

a trecut vremea intrebarilor, dilemelor si a unor raspunsuri ce se doreau primite.acum sunt eu, iau fiecare lucru, emotie, veste asa cum vin si chiar nu mai stau sa ma intreb de ce este asa si de ce nu invers.traiesc fiecare zi, ma bucur de fiecare moment fara sa ma gandesc la cel care va veni si la ce se va intampla atunci.

fiinta care analiza tot, care vedea viitorul si stia fiecare etapa din viata ei, nu mai exista!si acum vad acel viitor, dar el se reduce doar la ziua de maine si la ce anume vreau sa fac nou, sa schimb!

se pare ca dorinta mea de rebeliune se manifesta prin fiecare pas pe care il fac, prin fiecare soapta adresata doar tie…

lumea a devenit atat de simpla, de plictisitoare, dar in acelasi timp atat de intensa…ma simt si vad pe mine intr-o aura de realitate, dar ma stiu si mai fericita decat atunci cand imi calculam fiecare pas…acum imi dozez energia pentru ziua urmatoare-sa fie la fel de intensa ca cea care a trecut, dar poate complet diferita!

lumea mea e simpla, dar e de ajuns sa o vezi prin ochii si zambetul meu!este minunata asa cum e!

ochii se intuneca si zambetul devine mai cald cu fiecare idee noua ce se iveste in mintea mea, cu fiecare plan ce este facut in 2 minute si pus in practica in 3 minute…am nevoie doar de 5 minute sa ma transform, sa devin ceea ce visam…

pot sa spun cu mandrie in suflet ca am redevenit mulinita de odinioara…cea alintata de prieteni, cea poznasa, un copil, dar si o femeie…coconul s-a spart si am reusit sa imi intind aripile pentru un nou zbor!!!

maia devine doar un pseudonim, lumi doar un alint pentru prieteni si parinti, dar cei (si sunt putini!) care ma stiu pe mine cu adevarat, isi vor da seama ca dorul de mine a trecut, m-am intors ca sa nu mai plec niciodata!mereu m-am ascuns dupa fiinta gingasa care era maia, m-am ascuns dupa copilul din mine- lumi, dar am descoperit ca tot timpul ele au fost eu-uri neintelese ale lui muli!!!

muli murise pe niste scari de marmura, intr-un soare imbietor, din cauza ca nimeni nu stia sa o accepte.acum in frigul de afara, acele eu-uri s-au contopit, acum le simt ca facand parte din mine, acum sunt un intreg si in sfarsit, pot sa te invit sa descoperi lumea din spatele ochilor mei, dar si ceea ce se desfasoara in fata privirii mele!!!

e o lume reala…e lumea mea!te astept…

umbra imbratisarii tale

versurile in franceza au fost doar un inceput pentru gandurile mele, pentru dorul meu nestavilit de tine…e un dor ce pune stapanire pe fiecare parte de-a mea, cateodata ma umple de fericire, dar in acelasi timp ma umple de lacrimi ca in acest moment…

stateam si citeam primele noastre mailuri, chiar si primul nostru dialog si lacrimile au inceput sa curga necontenit…doar din vina ta!

ma uit in jur si totul imi aminteste de tine, as vrea sa scap de aceste amintiri, sa le pun intr-o cutie sa le las acolo si sa le scot doar atunci cand as sti ca ele imi fac bine, cand stiu ca ne-am bucura impreuna de ele.cred ca am incepe sa radem si sa nu putem sa ne oprim daca am citi acele mailuri si acel pact cu diavolul pe care eram gata sa il semnam.

sunt clipe minunate, au fost si vor fi in continuare in viata noastra!cel putin, pe mine ma vor bantui mereu, nu imi vor da pace, dar nici nu vreau asta.

suflul de primavara de afara este ca si sarutul tau…puternic, dar si suav.impreuna cu acele buze hazlii si imbratisarea ce nu ma lasa singura in miez de noapte, nu pot sa iti simt lipsa…

astept momentul cand ne vom regasi in lungile plimbari prin parcurile din Bucuresti, desi in suflet imi va ramane o plimbare printre fulgii de zapada, in plina iarna!te astept langa mine si stiu ca nu voi astepta in van!

vei veni, vei pleca, dar raman amintirile si cuvintele tale!ramai tu cu ai tai ochi verzi si eu care ma pierd in tine!!!mi-e dor de tine!!!

dragostea, bat-o vina!

pentru a doua sau a treia oara in viata mea, am vazut ca fetele care au existat in viata fostilor mei prieteni ( si inca exista ) ii schimba in bine, reusesc sa faca ceea ce eu am reusit, doar ca  lor le iese mai bine!

acum cateva seri m-am intalnit cu ultimul meu fost prieten, am stat vreo 5 ore ca sa vorbim despre facultate si despre ultimile noutati din viata noastra.

plecand si despartindu-ne, am realizat ca in aparenta a ramas acelasi pe care il stiam, dar ca s-a schimbat foarte mult si ca prietena lui este “responsabila” pentru acest miracol.a ramas acelasi laudaros, numai ca acum este mai realist si mai sigur pe sine.

cat a fost cu mine, am reusit sa il imblanzesc, numai ca era ca intr-o cusca!acum cusca are zabrele largi, din care poate iesi cand vrea!acele zabrele l-au facut mai sigur pe el si poate mai indraznet.

felul in care el s-a schimbat pentru ea, m-a facut sa imi amintesc de faptul ca nu a fost singurul care a ajuns sa fie altfel si ca anumite fete au reusit sa faca ce m-am straduit eu sa fac inaintea lor.

deci bravo lor!bravo lor ca stiu si au rabdarea sa faca ce eu nu stiu sa fac!

multi se schimba, fie evolueaza, fie involueaza!tind sa cred ca dragostea scoate binele din noi!obsesia este cea care scoate tot raul la iveala.nu stiu insa cand dragostea ajunge sa fie obsesie si nici sa inteleg motivele!

stiu ca dragostea pe care ea o sadeste in inima lui, nu-l face doar un indragostit cu capul in nori, dar il transforma si intr-o persoana indrazneata, sigura pe ea, in stare sa transforme lumea in ceva mai bun!

se pare ca este adevarat ca “all you need is love!”

placeri nerostite

peste trei zile am primul examen, recunosc nu am avut niciun chef de invatat, ma trezeam cu cartea in fata mea si incepeam sa alerg cu gandul la zile frumoase de vara, la dansuri pe plaja, la mare si la soare…si acum este soare, dar vreau sa stau afara cum stau in casa:maieuri si pantaloni scurti, si vreau sa ma incalt cu slapi, sa imi iau ochelarii de soare si sa plec.

imi place mult de tot sa ma plimb…imi place enorm parcul Tineretului…intru mereu in el cu o temere…acea de a vedea locuri deja cutreiarate, fete demult uitate…verdele ma intampina inca de la porti, pomii parca asteapta sa ma adaposteasca de puterea soarelui si bancile ma indeamna sa ma asez.

lacul din mijlocul parcului ma duce cu gandul la mare si la racoare, la intreceri in apa, la o sirena ce inoata mereu, nevrand sa paraseasca linistea apei.eu sunt acea sirena.ma simt in apa ca pe uscat, in loc de inotatoare am picioare si invers.

cateii care latra fioros pentru ca le-ai incalecat teritoriul ma trezesc din somn, vad bebelusi ce trec abia tinandu-se pe cele doua picioare, nesiguranta lor de a pasi imi amintesc de mine cand sunt ametita de la alcool:simt ca merg, plutesc si ma intreb daca nu cumva la urmatorul pas nu ma voi  trezi in fund!tabloul meu de vara este completat de perechile de indragostiti, de copii zglobii pe role si bibiclete, de batraneii care joaca table…

 este o imagine idilica, imi aduce linistea in serile in care aud doar viscolul ce bate in geam si simt singuratatea din suflet. acum este singuratate, i-am alungat pe toti de langa mine in disperarea mea de a ma inconjura de tine.imi reneg mereu radacinile de frica de a nu ii alunga pe ceilalti, de a nu te pierde pe tine.uit de mine in aceasta negare…

uit de copila cu parul ravasit, in rochita alba de in, desculta,  ce paseste in fiecare vara in ploaie, alergand dupa curcubeul sufletului ei, uit de ochii verzi ca toata natura ce o inconjoara…uit de mine vrand sa mananc o inghetata, tanjind sa bag picioarele in apa ce tasneste din fantanile arteziene…

astea sunt doar copilarii pentru unii, sunt lucruri simple pentru altii, dar reprezinta intreaga lume pentru mine. sunt simple dorinte, poate mofturi, dar ele raman nerostite, raman in mintea mea ascunse…ele nu capata aripi ca sa zboare si sa devina reale.insa asta a fost pana acum…stiu ca aceasta vara va fi altfel…

eu sunt altfel si am aripi sa zbor si sa devin curcubeu!

sfarsit de an

imi amintesc si acum cat de mult am plans in noaptea de dinainte de a implini 18 ani.m-am simtit ca si cum era sfarsitul lumii si eu stateam si analizam ce facusem cu viata mea.atunci ajunsesem la concluzia ca nimic nou sub soare…

acum imi dau seama ca erau emotiile unei adolescente visatoare…deveneam mai batrana, majora si in niciun caz mai inteleapta.

acum se mai duce un an din viata mea, nu mai sunt acea adolescenta visatoare, nici mai batrana, nici mai inteleapta.insa ma regasesc in tot ce arata oglinda din fata mea.

ma gandesc la ceea ce vreau sa imi aduca noul an care incepe sa se desfasoare in fata mea incetul cu incetul.ma vreau pe mine…mai puternica, mai fericita si totusi vreau copilaria.

cred ca a fost cea mai minunata perioada din viata mea, nu aveam nicio grija, ma plimbam toata ziua fara sa simt oboseala, durerea oaselor.acum ma dor oasele, picioarele, poate si capul…ma simt batrana, dar stiu ca am nevoie doar de o luminita de fericire si speranta ca cea veche sa revina…sa fiu eu, sa dansez, sa rad si sa plang de fericire.

vreau ca emotiile, libertatea si inconstienta din trecut sa puna posesie pe un trup care e plin de maturitate.vreau si eu sa fac ceva prostesc la sfarsit de an si asa sa o duc de-a lungul anului 2008. vreau sa imi iau ramas-bun macar pentru cateva luni de la acea parte din mine care controleaza totul, vreau ca maine sa ma trezesc si sa zic:” nu vreau sa ma duc la scoala, vreau in schimb sa ma duc la gradina botanica, la o petrecere in pijamale si sa fug de aceasta viata plictisitoare!”

ce frumos suna! numai ca maine iar trebuie sa joc rolul acelei luminite constiincioase, care e preocupata de starea natiunii si uita sa traiasca pentru ea.urasc acea parte responsabila, rationala din mine. de ce oare trebuie sa ma gandesc la comportamentul meu care s-a putea sa afecteze bunul mers al societatii? de ce nu pot pentru prima oara in viata mea sa ma gandesc la ceea ce vreau eu cu adevarat, la ce ma face fericita?de ce nu incetez sa traiesc cu jumatati de masura?

da, pentru anul 2008 imi doresc sa vreau totul…sa ma vreau pe mine asa cum sunt-fericita si completa pentru prima oara in viata mea….nu mai vreau sa  gandesc inainte de mine la ceilalti…oi fi eu animal social, dar ma vreau pe mine fericita!

in visul de aseara eram fericita:un inger zambitor renuntase la vesnicile aripi ca sa imi arate mie o bucata de rai, sa ma aduca cu picioarele pe pamant si apoi sa ma ridice pe nori albi, pufosi de atata joaca.ne-am tot jucat cu simturile noastre…tot am inotat in ape adanci, albastre pline de un vid fericit.eram noi doi si visul nostru de fericire.

din visul acesta albastru m-au trezit bataile inimii mele si ale tale… erai langa mine, dormeai asa linistit.eu eram fericita ca si cum toata viata asteptasem aceasta liniste….erau ochii tai care erau acoperiti de somn si de imaginea mea….am adormit cu lacrimi in ochi…nu-mi imaginasem vreodata ca fericirea va imbraca fericirea ochilor tai.ai fost cel mai frumos vis care devine realitate in vis…

m-am trezit altfel….m-am trezit cu o dorinta in suflet pentru anul 2008:vreau fericirea alaturi de tine!si o voi avea…esti ingerul meu zambitor care ma adora si ma iubeste in orice moment al zilei…fie ca sunt o visatoare, fie ca sunt o batranica….suntem noi doi si ceea ce simtim dincolo de rolurile pe care le jucam….

vreau o dorinta reala la sfarsit de an…m-am trezit din beatia cuvintelor si sentimentelor noastre…pasesc pe urmele tale si stiu ca te vreau pe tine, inger zambitor!

stiu ca lupta va fi grea, dar victoria va fi dulce si zambitoare!

te iubesc si tu esti dorinta mea de sfarsit de an!!!

ai incredere in mine

imi ceri atat de mult…sa am incredere in tine, cand nu am incredere nici in mine?cum pot sa o fac, stiind ca si atunci cand pasesc, ma intreb de doua ori daca sa fac acel pas…nu pot sa am incredere in tine, doar daca mi-ai spune cuvinte magice…

la fel de magice ca si ceata de afara, care aparent iti ascunde defectele si lasa sa se vada o fiinta superba, aurita de atata fericire, idealuri, speranta…acea fiinta sunt eu, dar aparentele sunt inselatoare!

ceata care imi indeparteaza defectele, imi ascunde si podoabele…ochii inlacrimati si puri ai unui suflet de copil, buzele pline, rosii ale unui boboc de trandafir, un corp translucid, alb al unei fecioare.oare sunt eu cea pe care o descrie ceata?

nu am de unde sa stiu, doar nu am incredere nici in umbra mea conturata in graba de intuneric.atunci pe cine as putea sa cred?raspunsul intarzie sa apara pentru ca nicio parte din fiinta mea nu-l stie.

candva insa voi fi acea fiinta puternica pe care o tot visez, care va avea incredere in ea si in sentimentele sale.cateodata sunt asa, dar la primul hop uit de mine si de cea care se ascunde in spatele acelui tablou ideal…

uit ca sunt perfecta in imperfectiunea mea, in acele defecte care sunt calitati si acele calitati care pot deveni defecte…sunt perfecta si nu am niciun motiv sa ma indoiesc…sunt cea pe care oglinda o iubeste si o vede in fiecare dimineata, desfasurandu-se in ea…sunt eu, acel suflet calator care iubeste un inger zambitor si care nu renunta asa usor!

auzi-tu-m-ai?..nu renunt la o batalie care nici nu a inceput..nu renunt la mine!

nu m-ai hranit

dupa discutia noastra de aseara care iar mi-a dat de gandit, am stat treaza…pana dimineata:trebuia sa imi lamuresc mie de ce sunt asa de fericita, de unde izvoraste ea si unde se duce…

sunt fericita pentru ca asa sunt eu, este acea parte din mine care straluceste, care imi da pofta de viata, care ma ridica atunci cand eu cad…in concluzie, sunt fericita din cauza mea.imi gasesc hrana psihica in ceea ce fac, simt, scriu…traiesc pentru mine!

acum stiu ca nu te mai iubesc sau cel putin ceea ce simteam eu dispare incetul cu incetul.pentru ca nu ai mai hranit acel sentiment. sau eu am fost cea care a incetat sa hraneasca acel sentiment care crestea in inima mea?

dragostea oricat de puternica este ea si oricat o strigam noi, are nevoie de hrana: de anumite gesturi simple care sa o faca si pe ea sa se simta puternica, deasupra lumii si a urateniei oamenilor.a mea nu a fost asa…a flamanzit, a slabit si din cauza indiferentei tale, a cuvintelor tale, a refuzului tau sa vezi lumea prin ochii mei, acum a murit.

nu stiu daca va mai fi ceva care sa o renasca.stiu ca pasarea phoenix a fost doar una, deci …

bucuria, fluturasii au disparut intr-o mare de vid, acum nu mai esti tu sau daca esti, esti bine ascuns.inima mea nu te mai cunoaste, a uitat forma zambetului tau.

tot ce ma mai leaga de tine acum sunt ochii tai si admiratia mea.am regasit acea prietenie frumoasa pe care tu mi-o urai!

sper ca tu sa stii si sa inveti sa iubesti…de mult timp, inima ta n-a mai incercat acest sentiment, eu voi ramane aici…asteptand pe acela care sa se piarda in ochii mei si eu sa fiu cea care sa indrazneasca sa se uite in ai lui.

voi astepta ca dragostea sa ma gaseasca!va veni si acea zi si cand va veni, eu ii voi iesi in intampinare!

cub rubik

pentru toti care nu stiu, dar sigur au vazut asa ceva pana acum, cubul rubik este acel cub colorat cu 6 fete….pe care trebuie sa il “rezolvati”.pana acum n-am facut nicio fata a acelui cub pentru ca nu am rabdare, dar sper ca intr-o zi tu sa reusesti sa dezvalui misterul acelei mici inventii si sa zici evrika!

cubul cu ale sale 6 fete reprezinta insasi viata…stim amandoua ca stii sa citesti printre randuri si sa citesti pe  fetele oamenilor, dar nu stii sa citesti ce e pe fata ta!

niciodata nu ai stiut sa citesti ce se ascunde in spatele acelor ochi verzi cu nuante de albastru si gri, unui zambet larg si luminos, a acelor riduri de expresie finute care iti arata varsta…niciodata…niciodata nu ai stiut sa citesti ce este in inima ta, mereu ai facut ceea ce ti-a dictat constiinta, ratiunea, mintea.nu ai vrut niciodata sa ranesti pe nimeni, dar ai sfarsit prin a te rani pe tine.

cati oare au stiut ceea ce simti tu intr-un moment anume, n-ai vrut sa le strici ziua, sa le amarasti viata si cu problemele tale.ai fost o mica egoista si ai tinut totul in tine si nici cand ai facut “boom” nu ai stiut sa scapi de acele mici ganduri care ti-au agitat viata.

ai trait tu pentru problemele tale, chiar le-ai luat si pe ale celorlalti asupra ta!cate secrete nu se afla in constiinta ta pe langa ale tale?cat vei mai continua asa?

crezi ca ai puterea sa le faci pe toate si sa infrunti lumea!ce absurd suna!lumea e acolo si te absoarbe si pe tine in graba ei…asa vei ajunge sa dispari, sa existi, sa fii tu- “acea persoana din oglinda”, acea fiinta angelica pe care in sfarsit ai regasit-0!

pacat…visele nu se indeplinesc si tu ar trebui sa stii asta cel mai bine, doar ai alungat de langa tine atatea visuri de fericire, atatea sperante!

doar ai incetat de atatea ori sa fii tu…plangi acum si suferi inauntrul tau, desi fata e plina de fericire…cat teatru joci!pana la urma nici drept, nici litere, trebuia sa te faci actrita!

inchide ochii si dormi, suflet agitat, poate maine vei vedea lucrurile ca inainte de aceasta zi, ca inainte de tine!somn usor!