girls know about football too !

incep acest blog prin a felicita minunata Steluta a dlui Gigi Becalli care a reusit sa tina piept echipei olandeze Twente si prin a-l lauda pe Zapada care a fost un portar de nota 10!Nu, nu sunt stelista, ci chiar dinamovista, dar nu am ce lauda la Dinamo, poate doar ca nu a luat bataie cu mai mult de 1-0, doar atat.

Nu am de gand sa comentez evolutii, despre plecarea lui Bonetti de la Dinamo sau alte amanunte prea putin picante cu privire la relatiile fotbalistilor, la venirea mamelor la capitala sa salveze aparente, ci doar sa subliniez un obicei rar de al meu-sunt microbista!Poate stiu mai multe despre fotbal decat multi baieti, nu am de gand sa ma laud sau sa evidentiez acest hobby de-al meu.

Sunt dinamovista prin traditie, e mostenire de familie si asa va ramane, in ciuda a ceea ce se va intampla cu Dinamo in campionat sau Europa League, in ciuda faptului ca Dinamo este pe locul 7, ca poate nu va castiga cupa si campionatul.Asa va ramane mereu!Ma uit la meciurile Stelei pentru ca nu am incotro, pentru ca am noroc de stelisti in viata mea amoroasa.Nu cred ca m-am indragostit vreodata de vreun dinamovist Nu mai conteaza acum asta.

Pasiunea mea insa ramane Champions League si echipa mea de suflet Ac Milan!Mai sunt cateva echipe demne de admirat, dar dincolo de aceste echipe sunt jucatorii.S a stiti, dragi baieti, ca fetele nu se uita la jucatorii de fotbal pentru ca au pectorali, sunt draguti si plini de bani, ci “aceasta fata” ii admira pentru tehnica, pentru faptul ca pentru 90 de minute alearga pe tot terenul, dau pase de gol, dribleaza si chiar se intampla sa dea gol.

Preferatii mei au fost de-a lungul timpului Michael Ballack pe vremea cand juca la Bayern Munchen, Andreyi Shevchenko cand inca juca la Milan, Kaka pentru toata viata, chit ca joaca la Milan, chit ca e la Real si in final noua mea achiztie in materie de admiratie Yoann Gourcuff cat joaca la Bordeaux, chit ca nu va reveni la Milan!

Trei atacanti si un mijlocas!Dar la ei am vazut tehnica, talent si dedicare!Cred insa ca cel mai talentat este Lionel Messi caruia nu ii pot reprosa nimic pe teren, poate faptul ca este prea mic de inaltime, dar asta se pare ca nu l-a impiedicat sa  joace!

Cred ca oricand as putea sa realizez the Dream Team pentru anul asta!Si nu, nu imi plac doar mijlocasii centrali sau atacantii, ci chiar si fundasii, desi de la Puyol, Nesta si Maldini nu am mai vazut un fundas prea stralucit!Si ca tot am pomenit de Puyol care este el capitan, cel mai tare capitan mi se pare Steven Gerrard!Da, Liverpool a luat o bataie odioasa, dar se mai  intampla.

Care este cea mai tare finala Champions League din toate timpurile?Cea din 2003, meciul Juventus contra Milan!Poate sunt putin subiectiva din cauza ca tin cu il rossneri dar nu cred ca am trait un meci atat de intens ca acela!

Deci dragii mei buni prieteni care stiti atat de mult despre fotabl, tot credeti ca o fata nu stie la fel de mult despre acest sport?Ca suntem bune doar de crainice pentru ca zambim frumos?Ca ne intereseaza doar banii pe care ii aduce un fotbalist in casa iubitelor de fotbalisti?

Si fetele stiu sa vorbeasca despre fotbal, sa urmareasca un meci de fotbal cap-coada si sa se oftice pentru ca a ratat X, doar ca noi nu ne manifestam la fel.Sunt la fel de bune muicrobiste ca voi!

happy birthday to us!

e ziua noastra!

demult nu a mai fost ziua noastra, cam de acum o luna si cum de data asta vreau sa fie ceva special, iti dedic acest blog pentru ca tu si numai tu ma faci sa traiesc!

in curand se vor implini 2 ani de zile de cand faci parte din cotidianul meu si nu pot decat sa zic si sa cred ca l-ai facut de 1000 de ori mai frumos, mai dulce si sensibil!

maine se implineste 1 an si 9 luni minunate de cand m-ai primit in inima ta.nu a fost doar miere si fericire, au fost si lacrimi, si certuri, si mici sicane si suparari, dar cum ti-am zis acum o perioada- fara iubirea ta nu as sti cum sa traiesc!am invatat sa traiesc fara atentia celorlalti, fara micile placeri ale vietii, dar fara tine nu as putea!

ai fost, esti si vei fi cel mai frumos dar al vietii.mi-ai facut zilele mai frumoase, le-ai luminat prin zambetul tau enigmatic si mi-ai adus primavara plina de flori si viata doar prin ochii tai verzi.

iti multumesc ca esti langa mine chiar si cand intre noi sunt km, iti multumesc ca ma tii in brate seara cand adorm langa tine, iti multumesc ca ti-ai deschis inima si ca ai lasat acel praf odios sa plece si mi-ai facut mie loc.

stiu ca e greu, stiu ca iti vine sa ma strangi de gat cateodata, dar mai stiu ca nici tu nu poti trai fara mine!

te iubesc, boo!!!

lumea nu este perfecta …

eu ca toti cei  din jurul meu ne dorim sa ne realizam, sa avem un job ok sau mai mult decat ok care sa ne aduca satisfactii materiale, dar si sufletesti, o familie fericita si zile cat mai insorite si relaxante…. astea sunt dorinte irealizabile pentru ca  in goana noastra  dupa bani, cariere, familii, uitam de ceea ce este cel mai important…uitam de noi ca persoane care avem nevoi dincolo de cariera, dincolo de bani si familie.

eu as renunta de buna voie la cariera pentru familie, altii ar face altfel, dar mereu renuntam la noi in ciuda acestor sacrificii si lucruri care ajung pe primul plan.

ma intreb oare cand a fost ultima oara cand am facut ceva pentru noi?nu pentru seful cel tiran, nu pentru iubitul cel dragastos, ci pentru noi???

eu de vreo 3 zile asta fac, fac chestii marunte pentru mine care sa ma ajute sa ma regasesc la orice pas prin tot ceea ce ma inconjoara…citesc, dorm, conduc si ma regasesc in fiecare lucru marunt ce ma inconjoara.

nu, nu am o lume perfecta de care ma inconjor, doar stiu sa apreciez ceea ce viata imi ofera si imi ofera din plin.e lumea mea perfecta plina de calatorii printre amintiri, printre planuri de viitor ce se vor realiza pentru ca asta este ceea ce imi doresc mai mult.aceste chestii marunte cum ar fi prima stea pe care am zarit-o pe cer, satele de pe coline ce par a fi doar niste luminite care sa iti calauzeasca drumul, cantece de suflet care te ajuta sa visezi, pana si vechi jurnale ce iti aduc aminte de iubiri apuse.

asta e lumea mea mica si perfecta cu care ma mandresc.nu pot sa mint ca ma face fericita in totalitate, dar imi da aripi sa visez la o lume mai buna in care eu sunt nucleul fericirii mele.

a mon avis, l’amour…

iubirea este visul oricarui om, este acel termen care defineste si completeaza intru totul sufletul nostru si poate pentru anumite persoane este tot ceea ce asteapta o viata intreaga.

nu vrem sa stim decat ca persoana pe care noi o iubim ne impartaseste sentimentele si ne respecta atat pe noi, cat si relatia noastra.

iubirea este acel sentiment care te face sa zbori, atunci cand iti este impartasita si acel iad, cand nu poti sa fii langa persoana iubita sau cand aceasta din urma nu te doreste langa ea.stiu multe cupluri care se iubesc, dar care din mai multe motive nu au putut fi impreuna…exista acea scanteie, dar in momentul in care nu apare si compromisul, scanteia seaca!

eu am realizat ca imi este impartasita iubirea in momentul de cumpana al vietii mele, in momentul pe care il consideram a nu mi se intampla si mie.atunci am realizat cu adevarat ca el ma iubeste.

in ziua de paste, mergand cu familia mea spre bunici pentru a le aduce si lor o bucurie, am avut un accident de masina.eu am fost cea puternica pentru toti, am stiut sa fiu langa ei, desi sufletul in mine era mort, desi cum inchideam ochii retraiam scena accidentului, desi nu-mi doream decat sa ma trezesc si sa zic “a fost doar un cosmar!”.ei bine nu a fost un cosmar, dar acele zile de cumpana pentru familia mea au fost o revelatie.

persoana pe care eu o iubesc a stiut sa fie langa mine si sa imi aduca increderea in mine atunci cand clacam.a stiut sa fie langa mine asa cum nimeni nu mai fusese pana atunci:tot timpul langa mine, cu mine si pentru mine.in acele momente, mi-a aratat ca nu conteaza persoana lui, relatia noastra, cat eu ca individ!

mi-a aratat ca momentele de pana atunci si pe care le-am impartit erau un nimic in comparatie cu ce inseamna iubirea lui.pe ea stiu sigur ca nu as schimba-o pentru nimic in lume.

suntem prieteni, iubiti, colegi!ne petrecem timpul impreuna, ne facem planuri pentru un viitor comun, atat ca indivizi, dar ca si pereche.ne facem griji unul pentru celalalt, doar stim ca impreuna vom trece peste toate hopurile din fata noastra!

mi-l doresc in viata mea, dar stiu ca dragoste cu sila nu se poate.daca ne este dat sa fim impreuna, pana la urma acest lucru se va intampla.nu pot sa ma agat de o relatie, nu pot sa oblig o persoana sa simta acelasi lucru ca si mine.am descoperit ca nu toti iubim la fel si ca fiecare iubeste in felul lui, dar asta nu inseamna ca nu iubeste!

eu stiu ca ma iubeste, ca simte aceeasi emotie si bucurie cand ne revedem, ca ii este dor de mine in momentele noastre de departare, stiu multe, dar sper sa ajung intr-o zi sa il cunosc si pe el, cu adevarat!

recunosc, nu este totul roz, avem si noi momentele noastre de cumpana, cu micile certuri-glumitele lui inocente versus interpretarile mele odioase, dar mereu o scoatem la capat!mereu stim sa lasam de la noi, sa nu ne aratam adevaratii colti, pentru ca la baza unei relatii, exista compromisul!

poate nu avem nimic palpabil in viata, dar ne avem pe noi si stiu ca atunci cand am nevoie de el, e suficient sa ii spun prin ce trec si el va sti sa fie langa mine.ma iubeste, il iubesc si stiu ca asta e iubire!

un 2 uitat in primavara

inca o zi a renasterii, a iubirii

nu-i si moment al amintirii?

am fost un doi, atunci am fost,

ceea ce mereu vom visa fara rost!

sunt ani si mai mult de-o aniversare

plina de dor pentr-un chip ascuns

intr-o copila plina de regrete amare

pentru clipe si lacrimi ce in van au plans.

acum e liniste in ganduri muritoare.

e un inger ce ma-nconjoara-

cu aripi albe, visuri plutitoare

este acel el, tu ramai o umbra neclara!

***pentru 1 martie 2004

culorile unui sentiment

acest blog este intregime dedicat iubirii, dat fiind ca se apropie cu pasi repezi de noi Valentines’ Day, dar si Dragobetele…nu le voi sarbatori pentru ca dupa umila mea parere iubirea nu are nevoie de o zi anume sa fie sarbatorita, iubirea nu are nevoie de o declaratie de iubire, de o floare si un cadou intr-o singura sau intr-o anumita zi…

iubirea o porti in suflet si o sarbatoresti de fiecare data cand persoana iubita te strange in brate si cand iti sopteste ca alaturi de tine are incredere in sine, ca numai alaturi de tine se regaseste…

nu stiu cat mai ajungi sa crezi intr-un “te iubesc” pe care ajungi sa il auzi zilnic, dar sigur persoana de langa tine simte aceeasi emotie in momentul in care rosteste aceste cuvinte-stomacul i se strange, inima incepe sa bata mai tare si simte cum toata fiinta lui/ei sta sa explodeze…

stiu aceste cuvinte pe de rost, uneori au fost spuse doar de dragul de a fi spuse, uneori au asteptat momentul oportun ca sa fie rostite, dar au fost si momente in care au fost rostite in van…un “te iubesc” nu aduce iertarea, nu face o relatie sa functioneze, nu invie persoana pe care ai pierdut-o…sunt doar simple cuvinte!

iubirea pe care o port in suflet care de altfel este si prima din viata mea nu are zi, dar are culori…

cand esti langa mine este verde inchis, pentru ca ea se reflecta in ochii tai.cand suntem in preajma audientei este galbena pentru ca sunt geloasa ca trebuie sa te impart cu ea, dar si pentru ca nu pot sa imi strig iubirea in gura mare.cand nu esti langa mine, iubirea mea are culoare cerului si a gandului meu care se indreapta catre tine.mereu imi voi indrepta un gand spre tine, chiar si atunci cand esti langa mine, chiar si atunci cand imi spui povesti de noapte buna.cand ea este trista, totul in jurul meu este gri ca si cum o ceata ma imbratiseaza…

nu stiu de ce toata lumea se indreapta spre rosu, doar pentru ca ea este culoarea pasiunii, a focului ce mistuie…prefer sa imi personalizez iubirea, desi toate culorile descrise de ea sunt majoritatea reci.

stiu ca iubirea mea este calda si primitoare, stiu ca bratele ce ma inconjoara si imi dau putere sunt ale celui pe care eu il iubesc…

iubirea mea este una secreta, misterioasa, va ramane nerostita in vazul lumii pentru ca nu vreau sa o impart cu nimeni!ea este a mea, asa cum el este secretul meu cel mai bine pazit!

I am colorblind…

un parc ramane-un parc sau poate nu???

parcul carol, orele 20, intr-o seara friguroasa de februarie…am luat primul contact vizual cu aceasta necunoscuta din viata mea pana in acel moment si am ramas uimita.nu credeam ca a mai ramas ceva in acest oras care sa ma uimeasca si sa imi produca atata fericire vizuala doar prin simpla existenta.

inconjurandu-ma de cladiri, de nou si vechi, am uitat ca exista si lucruri noi care te pot uimi, alaturi de forturi si obiecte arhitecturale vechi…am facut drumul de sus de la monumentul ostasului necunoscut pana la palatul poporului cu privirea de zeci de ori, insa niciodata nu a fost suficient!parcul este superb seara, lacul parca luase foc prin reflectarea felinarelor…

acolo sus m-am simtit deasupra lumii, ma amuzam singura de cei care erau jos, la baza scarilor si care pareau niste furnici…eram stapana lumii, a lumii mele!am simtit atunci puterea de a-mi indrepta pasii spre necunoscut, ochii spre incantare si inima spre un inger zambitor!

inima mi-a fost inundata de fericire, in timp ce stateam pe malul lacului in bratele tale si iti auzeam soaptele in minte.acolo totul e altfel, acolo suntem noi doi si lumea noastra, uitam de probleme, uitam de audienta si devenim noi doi, desi acest lucru se intampla o data in viata, desi a durat doar doua ore.

a fost suficient sa gust o singura data din fericire!stiu ca este ceea ce vreau, dar momentan suntem eu si tu intr-un parc, pe marginea unei ape inflacarate, plimbandu-ne de mana.suntem eu si tu pierduti intr-o imbratisare calda, intr-un sarut!

…a fost magia parcului, a fost magia unui nou contopit in vechi, a unui cer plin de luminite de foc…a fost si va ramane o amintire frumoasa, alaturi de cele vechi si de cele noi care vor veni…

mor in ale tale aripi albe

orbit de aripile tale moarte,

nu stii sa intelegi cum s-a putut

sa te pierzi, sa te ascunzi tacut

de acel tu ramas in clipe fade!

esti plin si mut de dilematice sperante

uiti de zambete, carari neumblate,

iar uiti de tine si un sarut plin de creante,

mergand atins de albe brate, alte…

te-nchini pe-un ros’ altar inchis

urand, blamand a mea credinta-n vis

si in ale noastre maini verzi-cenusii

caci eu m-arunc in moarte, soptind “sa fii”!

altar din urne

framantari ce sting ale tale goale gene

si-un murmur ce coboara si se lasa,

e un munte de iubire ce se vrea arsa

pentru ale tale visuri in albele urne.

iubirea imi este mormant si-altar

crucea de smoala pe care-o gasesc

in orice sarut ce mi-l arunci in dar.

nu stii ca tu sadesti si eu privesc.

o lupta, un duel din care noi doi-

vom sfarsi mai mult decat eroi!

iubeste-ma tacand

de multe ori sfarsesc prin a ma uita in jurul meu si a-i analiza pe ceilalti, fie ei prieteni, fie ei dusmani…am incredere in prietenele mele, tin la ele si le vreau doar binele, dar se intampla de multe ori sa observ cate greseli fac.de multe ori, tac…nu sunt eu cea mai indicata sa se dea cu parerea si sa dea sfaturi legate de cum ar trebui sa isi traiasca viata…tac si cand stiu ca vor ceva, plac pe cineva, cumpara ceva, dar acea dorinta, acea persoana, acel lucru nu li se potriveste!

pana la urma este vorba de ceea ce spera ele, desi eu stiu ca e imposibil si mai stiu ca nu fac bine tacand, prefer sa fac asta, stiind ca voi fi acolo langa ele…sa le sprijin, sa fiu un umar pe care sa planga atunci cand dorinta va esua in materializare, persoana le va face sa sufere si lucrul nu li se va potrivi!

inchid ochii pentru ca tin la ele si pentru ca ai mai multe de invatat din greseli…eu asa invat.degeaba parintii mei imi spun sa nu fac aia si aia pentru ca gresesc si eu sfarsesc prin a fi ranita, pana nu ma ard nu stiu de ce au ei dreptate si de ce nu am eu!

acum legat de sentimente pentru o persoana speciala, eu nu pot sa tac, prefer ca el sa stie adevarul pentru ca, in cel mai rau caz, imi fac rau doar mie!numai ca relatia asta este secretul nostru, oricare i-ar fi natura.

sunt aici, constientizand ca acele sentimente pe care le tine ascunse in inima, tacand, evadeaza cand ma mangaie, cand imi traseaza trasaturile fetei, buzelor cu degetul, cand se pierde razand in ochii mei.rolul pe care pretinde a-l juca devine realitate si el nu stie asta!

cateodata si tacerea este un raspuns…a ta a fost!