gust dulce-amarui

nu stiu cum si de ce, dar de multe ori, cele mai frumoase lucruri care dau buzna in viata mea fara nicio intrebare, fara preaviz, sunt si cele care ma lasa cu un gust amar.fericirea pe care o simt uneori este atat de completa, dar mi se intampla sa simt si tristete.ce ironie!cine a mai pomenit fericire trista si amara?dau iubire si dupa, ma simt golita de acel sentiment, ma simt alta…probabil pentru ca stiu ca nu este reciproc sentimentul, pentru ca stiu ca pleaca si ma lasa singura.asa se intampla mereu.recunosc, eu imi doresc acea iubire, il ador si fara el, viata este simpla, monotona, plictisitoare.da, sunt eu, da, rad si sunt fericita, dar fericirea nu este completa.cu el in viata mea, simt ca totul este asa cum trebuie…sunt completa, sunt eu, acea persoana sensibila, dar in acelasi timp puternica!simt ca rasul meu este contagios, il simt si el ma simte.traiesc pentru a doua oara in viata mea, respir si transmit numai iubire. dar golul pe care il simt atunci cand pleaca, sterge fiecare amintire, fiecare speranta pe care el o lasa in sufletul meu.dispar eu, apare altcineva in timp ce surasul fericit se transforma in lacrimi ce curg fara incetare. vad si acum umbra de tristete ce se citea in ochii mei, cand m-am indepartat de tine.

de-ar fi totul mai simplu, mai usor!dar viata ne-o complicam noi, poate mi-o complic eu nevrand sa renunt la tine, poate ti-o complici tu, nevrand sa recunosti ce simti pentru mine.cum a zis cineva o data “este o relatie care ne convine amandurora”, putem sa evadam cand vrem, sa fugim de realitate si de temerile noastre cele mai mari care ni se par atat de mici…

3 ianuarie 2008

ultimul gand intr-un inceput

se spune ca data de 31 decembrie 2007 este ultima zi a anului, pentru mine insa este ca si inexistenta.eu deja ma gandesc la prima zi a anului 2008.de fiecare data, sar peste aceasta seara cu gandul pentru a ma pregati de un alt inceput.

m-am trezit de dimineata, am iesit afara ca sa incerc sa respir aerul acestei zile terminale, m-am plimbat printre ultimii stropi de zapada, tanjind dupa o adevarata ninsoare, dupa munte, am vazut ceata si m-am pierdut in ea ca si brazii inalti de pe bulevard.

e liniste in sufletul meu, pe strazi lumea trece grabita pentru ultimile retusuri ale unei seri perfecte.

la mine in casa, totul e pregatit pentru a intampina noul an.rochita mea de sarbatoare este gata, ma asteapta pregatita de fericire.ma voi imbraca in verde, asta este culoarea vietii pentru mine!nu am uitat sa imi iau si un accesoriu rosu, desi nu inteleg inca de ce am facut-o.

ceva nou, ceva vechi, ceva rosu…cred ca astea sunt toate elementele de superstitie de care ma voi inconjura.in rest, voi fi eu!

sper ca noul an in care deja am pasit cu gandul sa fie mai luminos pentru mine!imi doresc tot binele si toata sanatatea pentru cei din jurul meu…si cam atat, pentru ca dorintele nu ma mai reprezinta de mult timp.

vreau ca fiecare pas pe care il voi face in acest an sa ma duca mai aproape de ce am visat toata  viata, mai aproape de cele doua visuri ale mele…mai aproape de mine!

la multi ani, 2008!

ramai cu bine, 2007!

scrisoare

30 decembrie 2007,Ploiesti

Draga TU,

e prima scrisoare pe care ti-o adresez, desi noi ne-am pus deseori atatea intrebari, am avut curiozitati de lamurit, poate si aceleasi dileme.Nu cred ca am dat aceleasi raspunsuri, pentru ca poate tu ai toate raspunsurile pe cand ale mele mele sunt inca neadresate, inca negandite.

Este a patra scrisoare scrisa in viata mea si desi imbraca alt format, este singura care mai este in viata.Celelalte au fost strapunse de foc si de gandurile rele ale unei adolescente.Adultul din mine stie ca acela a fost un gest necugetat, adultul din mine regreta acele scrisori de dragoste, pentru ca da, ele au fost niste ganduri de iubire adresate unui baiat, acelui baiat.Insa el a fost acel baiat care se mula perfect unui suflet visator de adolescenta care nu a inteles decat tarziu adevaratul inteles al iubirii.

Da, l-am inteles de curand, cand masca de pe fata mi-a cazut in goana mea din fata vietii.Am jucat roluri, mi le-am perfectat si le-am jucat in fata lumii intregi.Nimeni nu a putut sa vada cine sunt cu adevarat.Eu insami am cazut in mreaja acelor roluri, m-am pierdut in spatele lor, am uitat cine sunt.

Multi ani au trecut fara sa ma regasesc, multi ani am tot acumulat alte roluri, alte masti.Cred ca la mine actoria a fost o atitudine nativa, de mica putand sa trec de la diferite stari la altele, acum plangeam, acum radeam.

Imi duc acum mana obosita la fata si simt ca nu mai am niciun invelis care sa ma ascunda de ceilalti, sa ma ascunda de mine.Mi-am purtat mandra mastile, mi-am purtat doliul din suflet, dand vina pe ceilalti, cand cheia era la mine.

Cineva m-a facut sa o gasesc, mi-a pus-o in mana, dar eu am preferat sa o pierd undeva in minte pana cand o alta persoana m-a obligat cu a sa viziune asupra vietii sa ma duc, sa o culeg si sa afisez adevarata fata a unei luminite demult apuse.

Ea s-a ridicat deasupra tuturor, acum stie sa straluceasca…Straluceste in fata vietii, infrunta realitatea si nu se mai pierde in visuri.Este acel intreg compus din mine, alt mine…Este compus dintr-un suflet de copil, dintr-o privire de inger, de un strop mare de rautate umana, un munte de intelegere si compasiune.Toate sunt intr-un corp de femeie gratios care se indreapta spre oglinda fara a-i fi rusine de ce gaseste acolo.

Ochii care sunt cel mai de pret dar pentru ceilalti ascunde iubirea din sufletul ei, este un pic de iubire pentru toti.Am iubire care sa dureze o vesnicie si care niciodata nu va pieri.Uitasem de ea, uitasem de puterea si rezistenta ei, dar acum stiu doar ca a imbracat alta forma pe care nu eram gata sa o accept- maturitatea.

In curand ceasul va bate de miezul noptii, linistea va pune stapanire pe acest corp, dar mintea ii va juca neincetat.Am in mine atata energie, speranta de mai bine, vis de frumos si o mare de iubire.Sunt darurile mele de inceput de an pentru tine, draga tu!Sper sa ne regasim cu bine, sa fim aceiasi, dar mereu diferiti, sper sa fim noi!

Te ador,

Lumi

eu…tu….

toata viata am asteptat acea perfectiune, acum o am, dar nu stiu ce sa fac cu ea…am lasat-o intr-un colt al mintii mele, nu vreau inca sa ma confrunt cu ea…e dureros acest sentiment.

poate e partea visatoare din mine, dar cred in perfectiunea iubirii, nu a omului sau a lucrurilor.cred ca pe aici, pe undeva exista doua parti ale aceluiasi intreg…o jumatate care sa completeze acel intreg…o pereche pentru sufletul meu!

problema se pune insa daca nu o gasesti:daca te opresti si te multumesti cu prima frantura primita de iubire?daca te amagesti singur ca ea este acea jumatate pe care ai cautat-o?

suntem multi cei care ne multumim doar cu aparente, fara sa vedem substanta din spatele unor zambete, a unui corp perfect…nu vedem ceea ce se desfasoara in fata ochilor nostri sau daca vedem,  nu stim sa acceptam.

pentru mine acea ideea a sufletului pereche disparea cand le vedeam lor defectele si nu le acceptam.a venit insa timpul sa vad acele defecte si pe fata ta, dar nu stiu cum si de ce, dar incep sa le accept.

tot am gonit printre sentimentele celorlalti, am calcat in picioare suflete de indragostiti ca sa gasesc acea jumatate…esecuri peste esecuri, doar pentru a ma lovi de acea jumatate pentru ca da, tu esti acea jumatate care ma face perfecta!

am ajuns la aceasta concluzie dupa cateva zile cand am crezut ca tu trebuie sa fii cel mai bine pastrat secret de-al meu.esti in continuare acel secret doar al meu pentru ca nu ai chip, privire, ochi, ci doar esti o fantoma a realitatii, un corp langa al meu, un sentiment prezent in inima mea.

obsesia pentru verde si pentru ochi ne-a adus impreuna, mai departe totul apartine realitatii.eu aici, tu acolo!vom gasi o cale de mijloc pentru noi?

welcome back, you little me

ma simt deasupra lumii, am mainile inghetate, fata rosie, parul ravasit…picioarele dor de la atat frig, dar nimic nu poate atinge raza de lumina din sufletul meu.tot ma plimb pe strazile acestui plictis, nu mai dau peste oamenii grabiti din zilele trecute…acum este liniste, doar se apropie miezul noptii!

nu intalnesc nicio fantoma care sa vrea sa alunge somnul!eu asta fac, asta sper sa gasesc…vreau sa inspaimant somnul, visul urat care ma insoteste de cateva zile.ma trezesc in toiul noptii, plangand…acelasi vis absurd, acelasi tu care pleci…nici in oglinda nu mai esti.m-ai lasat singura, nu mai vrei sa pasesti langa mine, cu mine!

am suferit mult de dorul unor epoci de mult apuse…a unei alte eu care sa fie fericita…acum ma intorc in doua brate stiute, care ma cuprind, nu ma lasa…sunt bratele mele.ce caldura, ce fericire!oare asta e fericirea absoluta pe care o visez si dupa care gonesc la aceste ore tarzii?

“Lumi, Lumi!”, imi aud numele si ma intorc spre umbra care ma striga de cateva secunde.nu sunt sigura ca aud sau inteleg.dar esti tu, cea dupa care am alergat cu pasi mici, dar siguri.esti tu…

luandu-ma de mana, pornim spre casa sa facem si noi ce fac oamenii normali-sa dormim!fantomele, strigoii, zanele si printii au disparut.m-am primit pe mine in viata mea!

au trecut zile de la acea regasire…parca a fost aievea, dar stiu si simt ca sunt eu cea care am fost, pe care o consideram pierduta in negura vremii, in acea ceata care inconjoara casa mea.

am revenit la vechile obiceiuri si stiu asta, dansand ca o nebuna frenetica in intuneric…imi vad umbra, incerc sa tin pasul cu ea.ce bine e!

am fost trezita la realitate…acum stiu drumul pe care trebuie sa gonesc, nu sunt singura caci am un alt ego langa mine…e acea parte de-a mea care stie sa traiasca, sa iubeasca viata si sa zambeasca neincetat!

cu ea nu voi mai fi niciodata trista, nu voi mai varsa lacrimi, ci voi fi pur si simplu EU!

cred ca si in seara asta vom iesi la o plimbare, vom cauta somnul ca el sa vina sa ne incalzeasca pentru ca acum nu mai suntem noi, ci doar eu…sunt intreaga!

sarutul unui fulg de nea

ninsoarea de afara tot ma cheama la ea, vrea sa ma imbratiseze si sa ma uite in imbratisarea ei.

acum sunt in parc alaturi de tine, nu stiu ce sa zic, doar ma gandesc sa imi impregn in minte si in suflet linistea si fericirea ca sa am din ce sa ma hranesc in zilele urmatoare…am zambit incontinuu si nu numai din cauza a ceea ce mi-ai povestit tu, dar si pentru ca erai cu mine!ce altceva sa mai vreau?

acestei seri nu i-a lipstit nimic, poate doar un sarut ca sa completeze tabloul de alb din sufletul meu.

tot am fost sarutata si atinsa de fulgii de nea, ei m-au facut sa ma simt completa.m-au imbratisat, m-au atins si nu au vrut sa plece.m-am simtit unica si iubita in modul absolut pe care il visez in fiecare seara.aceasta senzatie a ramas mult timp in sufletul meu si va ramane si in vise…

noapte buna, fulg de nea.sper sa fii maine dimineata langa mine sa ma porti spre cer!

de la un mass

Imi place messengerul, sunt dependenta de el si acum cateva minute am gasit un mass, lasat offline de cel mai bun prieten al meu “…Viata e scurta, incalca regulile,iarta repede, saruta incet,iubeste cu adevarat, rade necontrolat si nu regreta nimic care te-a facut sa zambesti…”.

Cred ca este singurul mass primit pana acum care sa se muleze sufletului meu, sa i se potriveasca adevaratei mele imagini, adevaratului meu eu trezit la viata…

Azi am fost eu, aceeasi Muli de acum 4 ani, am revenit la aceleasi obiceiuri.M-am simtit perfect in pielea mea.

Sunt in oglinda, sunt eu, copilul care rade neincetat,care este vesel si care nu poate fi atins de nimic.Numai ca acum copilul imbraca forma unei femei in devenire,a unui matur.Ingerul de odinioara s-a transformat in ceva frumos, perfect din punct de vedere moral.

Trecutul exista, el m-a facut ceea ce sunt acum, si-a last amprentele asupra mea, asupra acelui mic rid de expresie de pe fruntea mea care apare atunci cand ma incrunt.A trecut vremea regretelor, a dorintei de a putea stapani timpul, de acum incolo privesc doar in fata, zambind.

N-am fost in viata mea mai fericita, zambesc fara sa am un motiv anume,traiesc si simt o pofta nebuna de viata.I’m back!