acest blog este dedicat in intregime uneia dintre cele mai bune prietene ale mele Bursucica.Spun Bursucica pentru ca asa ii place ei, pentru mine insa e o scumpa care sufera prea mult din cauza unui idiot prea imbecil!

Lasand problemele ei amoroase la o parte, revin la marea telenovela care este viata mea!Telenovela pentru ca asa cum spune Bursucica o poveste ca a mea (noastra) de dragoste se intampla doar in telenovele.Nu, nu e din cauza ca am proveni din medii total diferite si unul dintre noi este Cenusareasa, nu ca ar fi el baiatul de cartier si eu printesa din poveste, ci doar pentru ca pentru aceasta poveste de dragoste am luptat.Poate am luptat mai mult ca el, dar stiu acum ca el lupta alaturi de mine pentru relatia noastra….

Nu a fost o dragoste impartasita, pot sa spun chiar ca pentru el a fost doar curtoazie, prietenie, curiozitate.Pentru mine, el a fost ingerul meu visator, persoana care m-a ajutat sa renasc, care m-a ajutat sa infrunt fantomele trecutului.M-a transformat sau mai bine zis m-a ajutat sa revin la forma initiala a personalitatii si sufletului meu.A fost ceea ce mi-am dorit cel mai mult …. el este intamplarea cea mai frumoasa, minunata si reala din viata mea si cel mai frumos lucru este ca face parte din prezent si doreste sa faca parte si din viitor.

Bursucica mereu aminteste de cat de mult am luptat pentru el, cat am suportat si indurat in lupta asta.Ma admira ca nu am renuntat la sentimentele mele desi au fost momente cand imi venea sa il strang de gat, au fost momente cand am plans pentru ca pleca de langa mine si se inconjura de indiferenta.A fost mult pana sa aud acel “te iubesc!”, a fost mult pana sa il si cred, dar acum totul este asa cum trebuie.

Simt in sfarsit ca viata mea este completa si desavarsita, cel putin in ceea ce priveste acest prim capitol!

Dar viata noastra nu este doar miere…ne certam, ne suparam, ne impacam!Nu ascultam acelasi gen de muzica si el ma uraste pentru egoismul meu cand ii schimb melodiile cantate de Saian Supa Crew.Iarta-ma!Eu il urasc cand nu vrea sa ma lasa sa ma uit la serialele mele politiste si tot asa!

Sunt momente cand stam de vorba despre cate in luna si in stele, dar si momente in care e o tacere asurzitoare-fiecare ocupat cu problemele lui!

Sunt momente cand trage de mine sa iesim in oras si eu nu am chef, momente grele cand ne despartim seara pentru a merge fiecare la casa lui, doar pentru a ne reintalni dimineata sa mergem la munca, sunt momente si momente.

Povestea mea de dragoste nu e telenovela,nu a fost si nici nu va fi, e o poveste normala despre un baiat si o fata!

Oricine are parte de “telenovela” lui!Oricine are parte de iubire, doar ca depinde de noi sa o recunoastem si sa luptam pentru ea!!!

Pentru cei care prefera masinile personale cand ies la o plimbare, le spun doar ca se lipsesc de multe intamplari haioase si de multe povesti de viata prin simpla lor absenta din mijloacele de transport in comun.

“Ana te iubim si ca tine vrem sa fim!” reprezinta o incurajare venita din partea unui grup de prietene pe parcursul unui drum spre casa in 313.Pentru cei care nu stiu linia lui 313, aceasta face legatura intre zona Unirii si zona Berceni-Bulevardul Metalurgiei.Berceni City pentru ca asa este numit de persoanele care locuiesc acolo este o zona colorata, foarte pitoreasca si plina de tot felul de persoane.Acolo locuiesc eu momentan…Zic momentan pentru ca nu stiu inca ce va fi maine.

Revenind la Ana…Imi pare rau ca nu am auzit mai multe detalii picante, dar Ana suferea din dragoste si din cauza unui baiat care nu o merita dupa cum a zis una dintre prietenele Anei.Ei bine, statea lipita de geamul autobuzului si plangea si stiu asta pentru ca atunci cand s-a ridicat avea ochii plansi.Prietenele ei insa au facut tot spectacolul prin simpla pofta de reinviere a spiritului de luptatoare, de femeie a Anei.

I-au promis cate in luna si in stele, cate mancaruri, atatea haine de firma.Cat McDonalds’, atat Zara.Au fost promisiuni placute, interesante, dar sunt curioasa sa stiu cate dintre ele au dus la bun sfarsit….

A fost o calatorie interesanta, dar dincolo de aspectul picant, amuzant, e o lectie de viata, o lectie pe care insa eu nu o stiu.

Erau ele prietenele ei, nu erau?Nu am de unde sa stiu, dar stiu ca toata viata mea mi-am dorit astfel de prietene, mi-am dorit relatii de prietenie care  sa treaca de testul timpului, al increderii si de schimbari, schimbari pe care nu poti sa le impiedici sa isi produca efectul…

Le am acum, dar oare vor trece de aceste schimbari, vom mai fi noi cele care suntem acum incat sa avem ceva in comun, sa putem sa ne numim prietene si in timp?

Asta voi afla pentru ca in curand ma voi putea numi licentiata in Drept, adult in devenire, poate intr-o zi sotie si mama, dar vreau sa fiu si prietena pentru prietenele mele…

Nu vreau sa mai aud vocea mea dezamagita de prietenii din trecut, vreau doar sa stiu ca prietenia adevarata exista, dar oare va exista in lumea care ne va desparti vrand nevrand?

Oare vom reusi, fetelor?

pe fereastra claustrofobului meu birou se zaresc nori albi si pufosi care ma duc cu gandul departe de aici, dar cat mai aproape de tine…

nu stiu cat de repede trece timpul, dar cel putin stiu ca azi nu voi mai urma acelasi traseu pe care tot il urmez de o luna incoace.azi spre orele 21 nu ne vom mai indrepta, spre peronul 8 din gara de nord, nu ne vom mai indrepta pasii spre acel tren mustind de oameni care vor sa scape de aceasta lume neagra.

azi vom merge impreuna spre casa, spre refugiul nostru …vom scapa si noi de lumea neagra, dar asta inchizand usa in urma noastra.

vom fi iar noi doi si lumea noastra plina de mister si fericire.

azi nu vor mai fi lacrimi in ochi albastri, nu vor mai fi imbratisari de la revedere si nici “vorbim cand ajung”! azi va fi liniste!si cat mi-am dorit aceasta liniste pentru noi doi…!

iubirea si fericirea din inima mea imbraca vestminte de sarbatoare, imbraca forma de demult, cea cu care te obisnuisei si pe care o dorim pentru noi doi.vom fi iar noi doi si lumea noastra.

tu ai fost martorul lacrimilor mele, al singuratatii din sufletul meu.acum vei fi martorul unei fete radiante, a unui suflet bland si plin de iubire…doar pentru tine.

creez inca o legatura cu trecutul, cu acel trecut pe care de multe ori am vrut sa il uit, sa il las in urma mea ca o amintire ce trebuie uitata.numai ca acel trecut este cel care mi-a dat intelepciunea sa imi aleg drumul in viata, sa stiu sa nu mai repet aceleasi greseli, sa fiu cea de altadata, dar total diferita, pentru ca adevarul este ca mereu am sperat sa revin la fericirea de atunci, doar ca aceea nu era fericire.

acum stiu ce inseamna fericirea, stiu ca ceea ce credeam pe atunci ca fiind iubire, era iluzia unei varste fragede si a unui romantism exacerbat, dar totusi…

unde raman planurile, visele de fericire?

raman in neant, pentru ca acele planuri trecute si nicicand implinite ma fac pe mine neincrezatoare in pasii pe care ii fac.simt frica si neputinta ca facand parte din viata mea.

pe atunci nu era asa, poate pentru ca simteam ca datorita acelei iubiri, nimic nu ma poate atinge.pe atunci nu stiam ca doar un simplu cuvant poate face din ceva frumos, un cosmar care sa te chinuie intreaga viata.pe atunci…

nu stiam rautatea celor din jur, nu stiam slabiciunile, vanitatea omului, dar nu stiam ce inseamna fericirea si implinirea unei imbratisari, a unui zambet pe fata persoanei iubite.

acum stiu si , desi greselile trecutului ma urmaresc si chinuie in continuare, simt fericire si implinire cand stiu ca el este langa mine si ca pasii pe care ii facem impreuna, raman impietriti in inimile noastre si in prezent.

mi-e frica de planuri si de pasi gresiti, dar asta pentru ca nu vreau sa pierd ceva ce am construit din iubire.

am iubit, amintirea acelei iubiri ramane in mine, doar ca ea este inlaturata cu fiecare sarut si zi pe care le petrec in bratele iubitului meu.amintirile dureroase sunt inlocuite de fericire.ce altceva mi-as putea dori???

poate…

multi se vor duce cu gandul spre un film “despartiti, dar impreuna”, poate gandurile mele au valenta mesajului din acel film, dar nu am cum sa stiu pentru ca eu nu l-am vazut, deci sa imi fie cu iertare daca voi repeta un mesaj!

cateodata din lipsa de ocupatie, incepem conversatii ce se vor a fi scurte, incercam sa schimbam cursul unei discutii…in aceeasi situatie m-am gasit si eu, dar din nefericire discutia s-a intors impotriva mea.

am primit cea mai grea intrebare de pana acum…”ce ai in comun cu prietenul tau, in afara de faptul ca sunteti la aceeasi facultate, in afara de faptul ca impartasiti aceeasi pasiune pentru drept?”

atunci nu am stiut ce sa raspund, dar apoi am inceput sa imi amintesc de discutiile noastre de la inceput, de toate lucrurile care m-au facut sa il apreciez ca om.

raspunsul este simplu: avem aceleasi idealuri, pasiuni, trairi…

la categoria idealuri intra dorinta noastra de a face ceva dintr-o viata de muritor, de a lupta pentru tot pentru ca asa ne simtim in viata, de a infrunta fiecare obstacol si de a zambi mereu cand ni se da o palma.cred ca cel din urma ideal este specific mai mult lui decat mie.

pasiuni comune: ne place sa ne plimbam, sa povestim, ne place culoarea verde si ochii persoanelor din jurul nostru.

in ceea ce priveste trairile, de multe ori iau din pofta lui de viata, din zambetul lui misterios si contagios, doar iubesc un inger zambitor!

dar suntem si atat de diferiti.el viseaza doar in vis, eu visez cu ochii deschisi!ne place muzica hip hop, dar fiecare cu varianta sa de muzica.

au fost acele asemanari care ne-au apropiat, sunt aceste diferente care ne despart ca indivizi, dar in ciuda a tot ramanem si suntem buni prieteni, confidenti, colegi si … iubiti!

inca putin si voi putea tipa cat ma va tine zambetul meu “a venit primavara!”.de mai bine de o saptamana ma trezesc in zori cu soare, in lumina unui zambet ce imi aminteste de fericire!

desi mai sunt momente si persoane care imi umbresc fericirea, soarele reuseste mereu sa iasa dupa norul ce vrea sa il ascunda din pura rautate.e liniste si bine!

pentru prima oara in 4 ani, voi putea gusta din plin fiecare moment, fiecare firicel de lumina ce va izbucni in ochii mei.iubesc soarele, iubesc verdele crud de primavara si te iubesc pe tine!

am renascut, am intins timid aripile si am indraznit sa zambesc sub privirile tale.am din nou incredere in mine si in puterea mea de a cuceri lumea!tu m-ai invatat ce frumos este sa visezi, sa speri si sa traiesti in realitate, desi ea este cateodata cruda si dura…insa un zambet, o privire de-a mea ce se pierde in ochii tai verzi imi dau puterea si intelepciunea de altadata…am renascut si acum imi intind bratele in asteptarea ta caci vei veni!stiu ca drumul tau in viata se va abate si spre mine, desi va fi pentru un moment dulce de tacere!

vei veni si vei ramane uitat in inima mea!

***iti multumesc pentru tot si pentru ca stii sa ai grija de mine doar printr-un cuvant, un zambet, o imbratisare!

***pentru ghidul meu din parc

je cherche ton coeur en reves

je cherche un ame pareil a la mienne

je cherche un ange reveur,

qui peut m’aimer sans doutes,

qui peut m’embraser toujours.

je cherche un mage, un ombre

je croix que je l’ ai trouve.

de stele ma inconjor in fiecare seara, ratacind pe strazile pustii ale diminetii…acele stele sunt cele ce nu-mi dau pace, ce imi conduc pasul si gandul spre o mare infinita de sperante…

aud voci, ganduri ce nu isi gasesc somnul, nu ma lasa nici pe mine sa dorm, nici macar sa inchid un ochi…ma gandesc la nemurire si ma intreb daca este suficient ca doar ma gandesc, ca ma intreb…as vrea sa o gust, dar inca nu am gasit reteta.este ratacita in stele, intr-o cale lactica…zapada curge si acopera si ultimele urme de noroi, de pangareala pe care am lasat-o in urma.sunt atat de murdare sufletele noastre, urate…noi le acoperim de negru!

vad o rama aurita ce tocmai am desenat-o cu privirea…este poza ta, apari acolo si privirea ta lumineaza gandurile, imi arata calea pe care trebuie sa ma indrept…incep cautarea, incep o noua zi, bezna am parasit-o, pasind inr-o zi cu soare, cu lumina…

umbre care isi lasau amprenta asupra mea, au disparut in stele, in soare si in priviri verzi.