telenovela din viata mea

acest blog este dedicat in intregime uneia dintre cele mai bune prietene ale mele Bursucica.Spun Bursucica pentru ca asa ii place ei, pentru mine insa e o scumpa care sufera prea mult din cauza unui idiot prea imbecil!

Lasand problemele ei amoroase la o parte, revin la marea telenovela care este viata mea!Telenovela pentru ca asa cum spune Bursucica o poveste ca a mea (noastra) de dragoste se intampla doar in telenovele.Nu, nu e din cauza ca am proveni din medii total diferite si unul dintre noi este Cenusareasa, nu ca ar fi el baiatul de cartier si eu printesa din poveste, ci doar pentru ca pentru aceasta poveste de dragoste am luptat.Poate am luptat mai mult ca el, dar stiu acum ca el lupta alaturi de mine pentru relatia noastra….

Nu a fost o dragoste impartasita, pot sa spun chiar ca pentru el a fost doar curtoazie, prietenie, curiozitate.Pentru mine, el a fost ingerul meu visator, persoana care m-a ajutat sa renasc, care m-a ajutat sa infrunt fantomele trecutului.M-a transformat sau mai bine zis m-a ajutat sa revin la forma initiala a personalitatii si sufletului meu.A fost ceea ce mi-am dorit cel mai mult …. el este intamplarea cea mai frumoasa, minunata si reala din viata mea si cel mai frumos lucru este ca face parte din prezent si doreste sa faca parte si din viitor.

Bursucica mereu aminteste de cat de mult am luptat pentru el, cat am suportat si indurat in lupta asta.Ma admira ca nu am renuntat la sentimentele mele desi au fost momente cand imi venea sa il strang de gat, au fost momente cand am plans pentru ca pleca de langa mine si se inconjura de indiferenta.A fost mult pana sa aud acel “te iubesc!”, a fost mult pana sa il si cred, dar acum totul este asa cum trebuie.

Simt in sfarsit ca viata mea este completa si desavarsita, cel putin in ceea ce priveste acest prim capitol!

Dar viata noastra nu este doar miere…ne certam, ne suparam, ne impacam!Nu ascultam acelasi gen de muzica si el ma uraste pentru egoismul meu cand ii schimb melodiile cantate de Saian Supa Crew.Iarta-ma!Eu il urasc cand nu vrea sa ma lasa sa ma uit la serialele mele politiste si tot asa!

Sunt momente cand stam de vorba despre cate in luna si in stele, dar si momente in care e o tacere asurzitoare-fiecare ocupat cu problemele lui!

Sunt momente cand trage de mine sa iesim in oras si eu nu am chef, momente grele cand ne despartim seara pentru a merge fiecare la casa lui, doar pentru a ne reintalni dimineata sa mergem la munca, sunt momente si momente.

Povestea mea de dragoste nu e telenovela,nu a fost si nici nu va fi, e o poveste normala despre un baiat si o fata!

Oricine are parte de “telenovela” lui!Oricine are parte de iubire, doar ca depinde de noi sa o recunoastem si sa luptam pentru ea!!!

“Ana te iubim si ca tine vrem sa fim!” :D

Pentru cei care prefera masinile personale cand ies la o plimbare, le spun doar ca se lipsesc de multe intamplari haioase si de multe povesti de viata prin simpla lor absenta din mijloacele de transport in comun.

“Ana te iubim si ca tine vrem sa fim!” reprezinta o incurajare venita din partea unui grup de prietene pe parcursul unui drum spre casa in 313.Pentru cei care nu stiu linia lui 313, aceasta face legatura intre zona Unirii si zona Berceni-Bulevardul Metalurgiei.Berceni City pentru ca asa este numit de persoanele care locuiesc acolo este o zona colorata, foarte pitoreasca si plina de tot felul de persoane.Acolo locuiesc eu momentan…Zic momentan pentru ca nu stiu inca ce va fi maine.

Revenind la Ana…Imi pare rau ca nu am auzit mai multe detalii picante, dar Ana suferea din dragoste si din cauza unui baiat care nu o merita dupa cum a zis una dintre prietenele Anei.Ei bine, statea lipita de geamul autobuzului si plangea si stiu asta pentru ca atunci cand s-a ridicat avea ochii plansi.Prietenele ei insa au facut tot spectacolul prin simpla pofta de reinviere a spiritului de luptatoare, de femeie a Anei.

I-au promis cate in luna si in stele, cate mancaruri, atatea haine de firma.Cat McDonalds’, atat Zara.Au fost promisiuni placute, interesante, dar sunt curioasa sa stiu cate dintre ele au dus la bun sfarsit….

A fost o calatorie interesanta, dar dincolo de aspectul picant, amuzant, e o lectie de viata, o lectie pe care insa eu nu o stiu.

Erau ele prietenele ei, nu erau?Nu am de unde sa stiu, dar stiu ca toata viata mea mi-am dorit astfel de prietene, mi-am dorit relatii de prietenie care  sa treaca de testul timpului, al increderii si de schimbari, schimbari pe care nu poti sa le impiedici sa isi produca efectul…

Le am acum, dar oare vor trece de aceste schimbari, vom mai fi noi cele care suntem acum incat sa avem ceva in comun, sa putem sa ne numim prietene si in timp?

Asta voi afla pentru ca in curand ma voi putea numi licentiata in Drept, adult in devenire, poate intr-o zi sotie si mama, dar vreau sa fiu si prietena pentru prietenele mele…

Nu vreau sa mai aud vocea mea dezamagita de prietenii din trecut, vreau doar sa stiu ca prietenia adevarata exista, dar oare va exista in lumea care ne va desparti vrand nevrand?

Oare vom reusi, fetelor?