sunt lacrimi…

sunt lacrimi de fericire ce umbresc verdele crud, dar si albastrul fumuriu al ochilor mei, sunt lacrimi de tristete pentru ca visele de fericire pot fi spulberate printr-un singur cuvant.

de multe ori am auzit spunandu-se ca ii ranim pe cei din jurul nostru fara sa vrem.ranim cu usurinta, mai ales persoanele care ne iubesc atat de mult.de ce oare?pentru ca stim ca iertarea lor este neconditionata, mereu prezenta…poate am dreptate, poate nu.

lacrimile acelea ude si sarate au atatea valente, reprezinta: bucurie, tristete, bine, rau, dar mai presus de toate arata ca suntem oameni, ca simtim si ca celebram viata.

am plans mult la viata mea, sunt sigura ca acele lacrimi nu vor inceta sa curga pentru ca nu este totul asa de roz cum pare acum, pentru ca vor fi hopuri peste care va trebui sa trec.sper doar sa existe un echilibru sau poate doar sa uit acele lacrimi adunate din rautatea celor din jur.sper ca aceste lacrimi sa ramana in trecut, iar in prezent si viitor sa conteze doar lacrimile de fericire…

vreau ca ochii mei sa fie inundati, vreau ca obrajii mei sa fie udati, vreau ca totul sa fie numai din cauza fericirii.tot ce este rau va trece, va ramane in trecut pentru ca eu asa vreau!