asa cum este…

inca putin si voi putea tipa cat ma va tine zambetul meu “a venit primavara!”.de mai bine de o saptamana ma trezesc in zori cu soare, in lumina unui zambet ce imi aminteste de fericire!

desi mai sunt momente si persoane care imi umbresc fericirea, soarele reuseste mereu sa iasa dupa norul ce vrea sa il ascunda din pura rautate.e liniste si bine!

pentru prima oara in 4 ani, voi putea gusta din plin fiecare moment, fiecare firicel de lumina ce va izbucni in ochii mei.iubesc soarele, iubesc verdele crud de primavara si te iubesc pe tine!

am renascut, am intins timid aripile si am indraznit sa zambesc sub privirile tale.am din nou incredere in mine si in puterea mea de a cuceri lumea!tu m-ai invatat ce frumos este sa visezi, sa speri si sa traiesti in realitate, desi ea este cateodata cruda si dura…insa un zambet, o privire de-a mea ce se pierde in ochii tai verzi imi dau puterea si intelepciunea de altadata…am renascut si acum imi intind bratele in asteptarea ta caci vei veni!stiu ca drumul tau in viata se va abate si spre mine, desi va fi pentru un moment dulce de tacere!

vei veni si vei ramane uitat in inima mea!

***iti multumesc pentru tot si pentru ca stii sa ai grija de mine doar printr-un cuvant, un zambet, o imbratisare!

un 2 uitat in primavara

inca o zi a renasterii, a iubirii

nu-i si moment al amintirii?

am fost un doi, atunci am fost,

ceea ce mereu vom visa fara rost!

sunt ani si mai mult de-o aniversare

plina de dor pentr-un chip ascuns

intr-o copila plina de regrete amare

pentru clipe si lacrimi ce in van au plans.

acum e liniste in ganduri muritoare.

e un inger ce ma-nconjoara-

cu aripi albe, visuri plutitoare

este acel el, tu ramai o umbra neclara!

***pentru 1 martie 2004

o poveste ca oricare alta

nu este povestea mea, deci in mod normal nu as avea dreptul de a o transpune, dar puterea ei este cea care m-a facut sa am aceasta indrazneala!sper ca persoanele din aceasta poveste sa ma ierte!a fost povestea lor stiuta de toti, dar au fost doar sentimentele lor la mijloc…

totul a inceput cu o frumoasa amicitie, pe atunci nu era la moda yahoo messenger, ci mircul!au fost doi pusti cu ceva cunostiinte comune, doi pusti ce se intalneau pe coridoarele liceului, dar prea timizi sa schimbe o vorba sau o privire…

relatia lor a luat o noua turnura in momentul in care prietena fetei din povestea noastra a pus ochii pe acelasi pusti.de fapt, ea este genul de persoana care ar vrea cu orice pret ca toti baietii sa se uite la ea.oricum fata s-a dat la o parte, a incercat sa faca pe intermediarul, dar fara succes.din cauza subitului interes a prietenei, a inceput sa vada toata relatia ei cu acel baiat ca o simpla prietenie, numai ca lucrurile nu au stat doar asa…

conversatiile au inceput sa curga, mesajele sa se transforme in altceva si ziua mare in care el a revenit din vacanta si cei doi s-au intalnit a aparut brusc.acea zi a fost 2 august 2005.si de atunci au fost 2, desi stiau ca acest lucru nu avea sa dureze decat putin pentru ca fata noastra avea sa paraseasca orasul natal…numai ca timpul s-a transformat in ceva mai dulce, mai pretios..prietenia a devenit iubire!

ea a plecat cu lacrimi in ochi, dar pentru el a facut sacrificiul suprem, s-a intors…am vazut-o plecand cu lacrimi in ochi. zicandu-si ca acea relatie va continua, numai ca dorul a facut-o sa se lupte cu distanta, cu deciziile celor din jur referitoare la binele lor!s-a intors in bratele lui, s-a intors si a fost fericita pentru ca a fost singurul in viata ei care sa o transforme in alta…

dar ca orice poveste realista ea a avut si un final, dar el a venit mult mai tarziu.insa nu se stie niciodata ce le rezerva viitorul celor doi.

pentru mine totul a fost o lectie de viata…felul in care ea a stiut sa aprecieze sentimentele lui, felul in care a luptat pentru relatia lor si felul in care el a stiut sa o faca fericita.in acea perioada, acea fata a fost mai fericita, mai frumoasa, mai buna, a fost o alta persoana!

p.s. va multumesc pentru ca mi-ati aratat ca o dragoste puternica poate sa mute muntii si sa infrunte lumea!voi mi-ati aratat ce este cu adevarat iubirea si in ce inimi sa o recunosc!si inca o data, iertati-ma!

culorile unui sentiment

acest blog este intregime dedicat iubirii, dat fiind ca se apropie cu pasi repezi de noi Valentines’ Day, dar si Dragobetele…nu le voi sarbatori pentru ca dupa umila mea parere iubirea nu are nevoie de o zi anume sa fie sarbatorita, iubirea nu are nevoie de o declaratie de iubire, de o floare si un cadou intr-o singura sau intr-o anumita zi…

iubirea o porti in suflet si o sarbatoresti de fiecare data cand persoana iubita te strange in brate si cand iti sopteste ca alaturi de tine are incredere in sine, ca numai alaturi de tine se regaseste…

nu stiu cat mai ajungi sa crezi intr-un “te iubesc” pe care ajungi sa il auzi zilnic, dar sigur persoana de langa tine simte aceeasi emotie in momentul in care rosteste aceste cuvinte-stomacul i se strange, inima incepe sa bata mai tare si simte cum toata fiinta lui/ei sta sa explodeze…

stiu aceste cuvinte pe de rost, uneori au fost spuse doar de dragul de a fi spuse, uneori au asteptat momentul oportun ca sa fie rostite, dar au fost si momente in care au fost rostite in van…un “te iubesc” nu aduce iertarea, nu face o relatie sa functioneze, nu invie persoana pe care ai pierdut-o…sunt doar simple cuvinte!

iubirea pe care o port in suflet care de altfel este si prima din viata mea nu are zi, dar are culori…

cand esti langa mine este verde inchis, pentru ca ea se reflecta in ochii tai.cand suntem in preajma audientei este galbena pentru ca sunt geloasa ca trebuie sa te impart cu ea, dar si pentru ca nu pot sa imi strig iubirea in gura mare.cand nu esti langa mine, iubirea mea are culoare cerului si a gandului meu care se indreapta catre tine.mereu imi voi indrepta un gand spre tine, chiar si atunci cand esti langa mine, chiar si atunci cand imi spui povesti de noapte buna.cand ea este trista, totul in jurul meu este gri ca si cum o ceata ma imbratiseaza…

nu stiu de ce toata lumea se indreapta spre rosu, doar pentru ca ea este culoarea pasiunii, a focului ce mistuie…prefer sa imi personalizez iubirea, desi toate culorile descrise de ea sunt majoritatea reci.

stiu ca iubirea mea este calda si primitoare, stiu ca bratele ce ma inconjoara si imi dau putere sunt ale celui pe care eu il iubesc…

iubirea mea este una secreta, misterioasa, va ramane nerostita in vazul lumii pentru ca nu vreau sa o impart cu nimeni!ea este a mea, asa cum el este secretul meu cel mai bine pazit!

I am colorblind…

si totusi mai am timp!

am 21 de ani, sunt o mare visatoare, dar in acelasi timp sunt bine ancorata in realitate…la ora actuala pe langa distractie, ma gandesc si la viitorul meu, la meseria pe care vreau sa o practic si careia vreau sa ma dedic in totalitate, la persoana care voi fi peste ani si poate la o familie!toate insa la timpul lor!

in acelasi timp nu uit ca trebuie sa traiesc fiecare secunda pentru ca viata mea, dar si a tuturor din jurul meu este sensibila ca un fir de ata; nu vreau ca cineva dintre cei dragi mie sa pateasca ceva si eu sa ajung sa regret ca nu am petrecut mai mult timp alaturi si cu ei.tocmai de aceea imi stabilesc niste prioritati si ma dedic intrutotul lor!

dar pana la urma ce prioritati iti poti stabili la 21 de ani?poate mai mult timp cu familia, mai mult timp cu prietenii sau pentru activitatile care iti mentin pulsul cotidianului…dar avem doar 24 de ore, de unde atat timp?

sincer, ai timp!si pentru familie si pentru prieteni si pentru un job sau orice alta activitate…numai ca in ultimul caz, uiti ca esti adolescent si ca e important sa fructifici energia specifica varstei pentru binele tau!

inca de devreme aflam cat de important este banul si cate putem sa facem cu el;noi adolescentii devenim ahtiati dupa o oarecare independenta, dupa acele beneficii oferite de bani!uitam lucrurile importante in viata si sunt multe…

multi isi spun ca vor avea timp si vor face tot ce nu au apucat acum cand vor avea bani.nu este adevarat!banii implica si responsabilitati, devii fie sclavul lor, fie dependent de ei…cand voi avea acea familie, eu stiu sigur ca nu voi mai avea timp de o cinema, de un club sau chiar de o plimbare in parc!voi avea alte prioritati si sigur persoana mea nu va fi prima pe acea lista!

voi uita bucuria de a ma plimba in parc, de a simti linistea de acolo pana in adancul sufletului, bucuria de a vedea o piesa de teatru sau de balet pentru prima oara-emotia si sentimentele pe care artistii le trasmit pe scena, bucuria si emotia primului sarut, bucuria sau tristetea afisarii notelor de la un examen…avem parte de intamplari frumoase, dar si de unele mai putin fericite.

insa cu timpul ele vor deveni amintiri, vor face parte dintr-un trecut, isi vor pune amprenta asupra gandirii si personalitatii noastre!

acum totul se prezinta ca un lant vicios…e ca si cu varsta…cand esti mic, vrei sa fii mare si cand in sfarsit esti mare, vrei sa fii copilul de demult!

eu acum sunt la o rascruce de drumuri, trebuie sa aleg intre maturitate si copilarie, dar stiu ca inca imi permit sa mai astept, sa mai tin timpul in loc pentru ca pana la urma sunt lucruri in viata peste care nu trebuie sa sari si sunt lucruri in viata pe care oricat le-ai evita, tot vin spre tine!acum depinde de mine sa stiu cum sa reactionez…sa stiu sa ma ascund in vise ca un copil sau sa infrunt lumea reala!

si totusi mai am timp!

un eu neinteles

te crezi un neinteles in lume;
simti ca nimeni nu-i ca tine
si ca nici nu va fi vreodata,
dar oare pe cati tu nu-i intelegi,
cator persoane le renegi acel drept
de a sti ce simti si prin ce treci?
cator persoane le spui nu fara
a-i asculta si fara a le da crezare?
nu, tu stii ca tu esti tu
si nimeni nu-i ca tine…
si poate-ai avea dreptate,
nu gandim si nu simtim la fel,
dar toti am fost odata pusi in fata
unei mari incercari, unei lupte,
toti a trebuit sa ridicam capul
si sa infruntam lumea…

nu, nu suntem la fel,
dar ne uneste acelasi ideal
aceeasi dorinta de mai bine
deci tot crezi ca nimeni nu-i ca tine?

sunt zile…

mi-e dor de soarele de ieri, mi-e dor de-o raza de lumina,

ce m-a cuprins in bataia ei, in ochi si zambete de inger.

nu a contat ca ziua era seara, ca intunericul era pe cer

ne stiam doar noi doi, o luna amara si-un vers de pana.

trec ore, minute si ma intreb cum de zilele langa tine

nu seamana a fericire, ci poate a poveste de iubire

e poate simpla ca noi doi? -nu, doar un dans in topire;

un balans a doua trupuri si a unei umbre prin ape fine!

si sunt zile fara tine cand zambetele a alba amintire

plutesc usor, ma fac sa zbor in ganduri nemasurate.

si sunt zile langa tine…sunt ele si doua vise nepatate-

de-a mea iubire si-o afirmare a unei salbatice firi!

***pentru ghidul meu din parc

un parc ramane-un parc sau poate nu???

parcul carol, orele 20, intr-o seara friguroasa de februarie…am luat primul contact vizual cu aceasta necunoscuta din viata mea pana in acel moment si am ramas uimita.nu credeam ca a mai ramas ceva in acest oras care sa ma uimeasca si sa imi produca atata fericire vizuala doar prin simpla existenta.

inconjurandu-ma de cladiri, de nou si vechi, am uitat ca exista si lucruri noi care te pot uimi, alaturi de forturi si obiecte arhitecturale vechi…am facut drumul de sus de la monumentul ostasului necunoscut pana la palatul poporului cu privirea de zeci de ori, insa niciodata nu a fost suficient!parcul este superb seara, lacul parca luase foc prin reflectarea felinarelor…

acolo sus m-am simtit deasupra lumii, ma amuzam singura de cei care erau jos, la baza scarilor si care pareau niste furnici…eram stapana lumii, a lumii mele!am simtit atunci puterea de a-mi indrepta pasii spre necunoscut, ochii spre incantare si inima spre un inger zambitor!

inima mi-a fost inundata de fericire, in timp ce stateam pe malul lacului in bratele tale si iti auzeam soaptele in minte.acolo totul e altfel, acolo suntem noi doi si lumea noastra, uitam de probleme, uitam de audienta si devenim noi doi, desi acest lucru se intampla o data in viata, desi a durat doar doua ore.

a fost suficient sa gust o singura data din fericire!stiu ca este ceea ce vreau, dar momentan suntem eu si tu intr-un parc, pe marginea unei ape inflacarate, plimbandu-ne de mana.suntem eu si tu pierduti intr-o imbratisare calda, intr-un sarut!

…a fost magia parcului, a fost magia unui nou contopit in vechi, a unui cer plin de luminite de foc…a fost si va ramane o amintire frumoasa, alaturi de cele vechi si de cele noi care vor veni…

vreau sa vezi lumea prin ochii mei

este simpla lumea mea, nu are urcursuri si coborasuri si daca se ivesc, nu stau sa le amplific, sa le dau alte valente, sa le analizez, sa imi pun prea multe intrebari…

a trecut vremea intrebarilor, dilemelor si a unor raspunsuri ce se doreau primite.acum sunt eu, iau fiecare lucru, emotie, veste asa cum vin si chiar nu mai stau sa ma intreb de ce este asa si de ce nu invers.traiesc fiecare zi, ma bucur de fiecare moment fara sa ma gandesc la cel care va veni si la ce se va intampla atunci.

fiinta care analiza tot, care vedea viitorul si stia fiecare etapa din viata ei, nu mai exista!si acum vad acel viitor, dar el se reduce doar la ziua de maine si la ce anume vreau sa fac nou, sa schimb!

se pare ca dorinta mea de rebeliune se manifesta prin fiecare pas pe care il fac, prin fiecare soapta adresata doar tie…

lumea a devenit atat de simpla, de plictisitoare, dar in acelasi timp atat de intensa…ma simt si vad pe mine intr-o aura de realitate, dar ma stiu si mai fericita decat atunci cand imi calculam fiecare pas…acum imi dozez energia pentru ziua urmatoare-sa fie la fel de intensa ca cea care a trecut, dar poate complet diferita!

lumea mea e simpla, dar e de ajuns sa o vezi prin ochii si zambetul meu!este minunata asa cum e!

ochii se intuneca si zambetul devine mai cald cu fiecare idee noua ce se iveste in mintea mea, cu fiecare plan ce este facut in 2 minute si pus in practica in 3 minute…am nevoie doar de 5 minute sa ma transform, sa devin ceea ce visam…

pot sa spun cu mandrie in suflet ca am redevenit mulinita de odinioara…cea alintata de prieteni, cea poznasa, un copil, dar si o femeie…coconul s-a spart si am reusit sa imi intind aripile pentru un nou zbor!!!

maia devine doar un pseudonim, lumi doar un alint pentru prieteni si parinti, dar cei (si sunt putini!) care ma stiu pe mine cu adevarat, isi vor da seama ca dorul de mine a trecut, m-am intors ca sa nu mai plec niciodata!mereu m-am ascuns dupa fiinta gingasa care era maia, m-am ascuns dupa copilul din mine- lumi, dar am descoperit ca tot timpul ele au fost eu-uri neintelese ale lui muli!!!

muli murise pe niste scari de marmura, intr-un soare imbietor, din cauza ca nimeni nu stia sa o accepte.acum in frigul de afara, acele eu-uri s-au contopit, acum le simt ca facand parte din mine, acum sunt un intreg si in sfarsit, pot sa te invit sa descoperi lumea din spatele ochilor mei, dar si ceea ce se desfasoara in fata privirii mele!!!

e o lume reala…e lumea mea!te astept…