mor in ale tale aripi albe

orbit de aripile tale moarte,

nu stii sa intelegi cum s-a putut

sa te pierzi, sa te ascunzi tacut

de acel tu ramas in clipe fade!

esti plin si mut de dilematice sperante

uiti de zambete, carari neumblate,

iar uiti de tine si un sarut plin de creante,

mergand atins de albe brate, alte…

te-nchini pe-un ros’ altar inchis

urand, blamand a mea credinta-n vis

si in ale noastre maini verzi-cenusii

caci eu m-arunc in moarte, soptind “sa fii”!