caut metafore in stele

de stele ma inconjor in fiecare seara, ratacind pe strazile pustii ale diminetii…acele stele sunt cele ce nu-mi dau pace, ce imi conduc pasul si gandul spre o mare infinita de sperante…

aud voci, ganduri ce nu isi gasesc somnul, nu ma lasa nici pe mine sa dorm, nici macar sa inchid un ochi…ma gandesc la nemurire si ma intreb daca este suficient ca doar ma gandesc, ca ma intreb…as vrea sa o gust, dar inca nu am gasit reteta.este ratacita in stele, intr-o cale lactica…zapada curge si acopera si ultimele urme de noroi, de pangareala pe care am lasat-o in urma.sunt atat de murdare sufletele noastre, urate…noi le acoperim de negru!

vad o rama aurita ce tocmai am desenat-o cu privirea…este poza ta, apari acolo si privirea ta lumineaza gandurile, imi arata calea pe care trebuie sa ma indrept…incep cautarea, incep o noua zi, bezna am parasit-o, pasind inr-o zi cu soare, cu lumina…

umbre care isi lasau amprenta asupra mea, au disparut in stele, in soare si in priviri verzi.