parfum suspect
ieri ”iubitul” meu mi-a spus un lucru care mi-a placut ca sunet, ca vorba, dar dincolo de ce a zis a fost un mare neadevar: “sunt gelos pentru ca imi place cum suna”.insa in apararea lui a zis ca nu are de ce sa fie gelos pe ceva ce nu ii apartine.
asta mi-a dat de gandit si m-am uitat in jurul meu, la cei pe care ii vad in fiecare zi, pe care ii cunosc si am incercat sa analizez aceste cuvinte…
oricine macar o data in aceasta viata a fost gelos: pe un tip care o masina tare, pe o gagica pentru ca a pus mana pe acel tip, pe faptul ca ea arata superb desi “baga in ea ca sparta”.
vorbele mele sunt o transpunere a cuvintelor de altadata…
oricum cea mai persistenta gelozie e cea din iubire si invidia.
gelozia din iubire, care mai poarta numele de obsesie in acceptiunea mea, e cea care ne insoteste la tot pasul si imbraca forma unor reprosuri de genul:”De ce mai ai numarul fostei prietene in telefon?”, “De ce iesi iar cu baietii?”, etc…
fetele sunt geloase pe cele de dinaintea lor si baietii sunt gelosi pe cei care roiesc in jurul fetelor.de aici, rezulta numai discutii absurde, certuri prostesti.toti sfarsesc prin a realiza ca sunt absurzi, ca nu au niciun motiv de gelozie, dar si ei o fac de dragul discutiilor, tipetelor si vorbelor aruncate la nimereala.numai ca de multe ori ei uita ca acele vorbe fac un mic rau care prinde radacina in inima celor de langa ei, care sta acolo si tot prinde “curaj”…
multi incep sa creada acea samanta de gelozie care se hraneste cu dragostea din inimile lor.pacat!!!
pacat ca nu vezi ca dincolo de cuvinte grele aruncate la nimereala, este un munte de iubire care asteapta cuvinte de alint, asteapta imbratisari, mangaieri;asteapta iubire ca la randu-i sa raspunda cu iubire.
acea obsesie de care vorbeam se agraveaza pe masura ce timpul trece, ia forma unor telefoane din cinci in cinci minute, unor urmariri, unor “te rog, ia-ma si pe mine unde mergi”. este penibil, dar nu vedem dincolo de frica noastra de a pierde acea persoana.
in legatura cu apararea “iubitului” meu, multi sunt gelosi si pe ce nu le apartine, avem un simt de proprietate care se extinde si asupra unor prieteni, colegi….asta e din cauza unui sentiment numit afectiune.partea urata e ca ajungi sa te comporti ca un nebun, doar pentru ca ii vrei binele!oare asa este?
invidia…e o boala care trebuie tratata!aseara pentru prima oara am simtit ca sunt batrana (copii de la blocul meu sunt acum adolescenti, singura ( tot dau cu piciorul unor relatii pentru ca astept acea “perfectiune”). am fost invidioasa, dar am si criticat un comment de pe hi5 al acelui copil pe care l-am vazut crescand si transformandu-se in adolescent…status-implicata intr-o relatie serioasa si in dreptul unei poze cu ea si un el-i love you!….mai lipsea sa zica “esti viata mea” si le vedeam si auzeam pe toate!
eu la acei 16 ani pe care ele ii poarta acum mandre cu ele, ma jucam bascket in curtea liceului, ma duceam la olimpiade si aveam numai prieteni…inima mea a auzit cuvantul iubire mult mai tarziu, de simtit, il simt abia acum.
eu am fost geloasa pe vremea acelor 18-19 ani. nu intelegeam de ce vrea mai mult cu prietenii decat cu mine, eram geloasa pe cea de dinaintea mea si pe cea care va urma dupa mine, desi eu nu mai simteam nimic pentru el!eram geloasa….
nu, nu mi-a trecut nici acum!ultima oara am fost geloasa pe o ea care era imbratisata de un el, de acel el!vroiam sa fiu eu in locul ei, atunci as fi dat orice sa fiu eu in locul ei!
insa ajung la o concluzie care ma face fericita…incet-incet, gelozia dispare…imbraca forma indiferentei.trebuie sa arat indiferenta, desi doare!
