suflet calator

inca o zi pierduta in intunericul sufletului meu…fata visatoare lasa loc unei fete planse…lacrimile nici acum nu au disparut, continua sa curga fara oprire.numai ele isi stiu drumul, eu l-am uitat pe al meu demult.

o luna am privit visatoare pe geam, asteptand ziua fericirii, dar ea s-a lasat asteptata prea mult.acum e prea tarziu pentru ca fiecare si-a gasit directia.eu cea a intunericului, tu cea a iubirii.sufletul meu imbraca doliul, e cea mai buna directie pe care o iau bucuroasa ca am langa mine ce am avut mereu cand am fost la pamant-un cantec si prietene care sa ma ia in brate si sa imi intinda un umar pe care sa plang.

fericirea din suflet a disparut ca sa ii lase loc unui demon ce multi il numesc “uitare”.eu il numesc prostie nebuna.de ce sa incerci sa uiti ceva ce te inalta la cer, de ce sa uiti un sentiment pierdut, regasit si iar pierdut?

incerc sa ma uit pe mine, acolo, intr-un loc…ca sa pot sa traiesc, am nevoie de un alt eu, de o alta identitate, nu de o fata plangacioasa.

obiceiul meu de a fugi de tot ce era rau in jurul meu se manifesta prin somn, acum si daca dorm n-as mai putea sa fac ceva.n-am inchis un ochi aseara de teama ca iti voi visa chipul.n-am varsat o lacrima de frica sa nu ma dau de gol, dar linistea din jurul meu ma face slaba si ma indeamna sa ma manifest…in felul meu.

ochii nu vor mai fi ce erau o data, ce stiam amandoi.de azi ne-am luat ramas bun.fiecare pe drumul lui…voi fi ceea ce te astepti sa fiu pentru ca nu mai e nimic in urma…golul se adanceste mai mult pana devine o umbra vie-persoana mea…

sa fii fericit inger zambitor si sa stii ca mereu voi fi aici, stii sa ma gasesti.ramai cu bine!de azi eu plec, sunt un suflet calator…