ultimul gand intr-un inceput

se spune ca data de 31 decembrie 2007 este ultima zi a anului, pentru mine insa este ca si inexistenta.eu deja ma gandesc la prima zi a anului 2008.de fiecare data, sar peste aceasta seara cu gandul pentru a ma pregati de un alt inceput.

m-am trezit de dimineata, am iesit afara ca sa incerc sa respir aerul acestei zile terminale, m-am plimbat printre ultimii stropi de zapada, tanjind dupa o adevarata ninsoare, dupa munte, am vazut ceata si m-am pierdut in ea ca si brazii inalti de pe bulevard.

e liniste in sufletul meu, pe strazi lumea trece grabita pentru ultimile retusuri ale unei seri perfecte.

la mine in casa, totul e pregatit pentru a intampina noul an.rochita mea de sarbatoare este gata, ma asteapta pregatita de fericire.ma voi imbraca in verde, asta este culoarea vietii pentru mine!nu am uitat sa imi iau si un accesoriu rosu, desi nu inteleg inca de ce am facut-o.

ceva nou, ceva vechi, ceva rosu…cred ca astea sunt toate elementele de superstitie de care ma voi inconjura.in rest, voi fi eu!

sper ca noul an in care deja am pasit cu gandul sa fie mai luminos pentru mine!imi doresc tot binele si toata sanatatea pentru cei din jurul meu…si cam atat, pentru ca dorintele nu ma mai reprezinta de mult timp.

vreau ca fiecare pas pe care il voi face in acest an sa ma duca mai aproape de ce am visat toata  viata, mai aproape de cele doua visuri ale mele…mai aproape de mine!

la multi ani, 2008!

ramai cu bine, 2007!

muza visurilor tale

tot pomenind de muze, surse de inspiratie, tot citind despre acele fiinte magice care iti dau aripi sa zbori, mi-am amintit si eu de muza…muza mea.si eu am una, am avut-o inca din frageda copilarie.acum imi mai influenteaza viata prin prisma cuvintelor sale.muza mea e singura care ma stie, ghiceste ce dilema am fara sa spun un cuvant, ma citeste dintr-o privire.muza mea e tatal meu…

cand eram mica si citeam basme de-al fratilor Grimm, visam la un fat-frumos pe un cal alb care sa vina si sa ma salveze de dragonii si raii din poveste.acel fat-frumos era la fel de frumos ca tata, era un brunet, creol cu ochii negri.dap, asa este.era descrierea fidela a tatalui meu.

crescand, am ramas cu acea imagine ideala a brunetilor din vis…au fost multi in viata mea.numai ca de multe ori fizicul nu a aratat si mai mult.erau idealul meu din punct de vedere fizic, dar spiritual nu erau ca si tatal meu.am suferit multe dezamagiri…

visam ceva pe atunci nu numai din punct de vedere fizic, dar si psihic, dar mai stiu ca mi-am vazut muza prin prisma relatiei nemaipomenite pe care o aveam cu tatal meu, pe care el o avea cu mama mea.il vedeam prin ochii fiicei, sotiei lui.

acea imagine a muzei din visurile mele a disparut, stiu ce am cautat eu in acel fat-frumos, adica ce caut si acum.nu mai este un fizic, doar ca stiu ca trebuie sa aiba anumite calitati: sa fie inteligent, amuzant, incapatanat, rabdator.daca mai insirui multe calitati, ajung la persoana perfecta.in ceea ce priveste fizicul lui, am inteles doar ca trebuie sa aiba ceva special incat sa ma pierd in ochii lui…

cati nu asteptam imaginea care sa corespunda muzei noastre din vis, a idealului nostru de partener?ei bine, tot asteptand si acoperindu-ne ochii, ratam multe persoane.

daca ar fi fost sa ma iau dupa imaginea unui brunet cu ochii negri, mi-as fi pierdut ingerul.daca tot cautam o persoana incapatanata, nu dadeam peste brunetul cu ochii negri si tot asa.

toti mi-au aratat prin faptul ca au fost in viata mea ca acel ideal nu mai corespunde imaginii mele fanteziste. am si acum lista de la 18 ani cand imi doream baiatul ideal )). ce ras ma pufneste cand o citesc….ce inocenta la acea varsta!

pe la acea varsta nu mi-am pus si intrebarea daca si acea muza vede in mine aceleasi calitati pe care eu incerc sa le gasesc in el.am aflat de multe ori in viata ca nu multi te plac in aceeasi masura, ca sentimentele nu sunt reciproce, ca iubim in feluri diferite…

ce dezastru ar fi fost pentru balerina de la 4 ani care visa la fat-frumos sa afle ca idealul nu exista, ca alerga dupa o muza pe care o intalneste doar in vis!!!

acum tata este doar un ideal de integritate spirituala pe care sper sa il ating candva, o persoana care are principii si care lupta pentru ele!dorinta lui de a-si apara principiile este o raza de speranta pe cerul viitorului meu!

scrisoare

30 decembrie 2007,Ploiesti

Draga TU,

e prima scrisoare pe care ti-o adresez, desi noi ne-am pus deseori atatea intrebari, am avut curiozitati de lamurit, poate si aceleasi dileme.Nu cred ca am dat aceleasi raspunsuri, pentru ca poate tu ai toate raspunsurile pe cand ale mele mele sunt inca neadresate, inca negandite.

Este a patra scrisoare scrisa in viata mea si desi imbraca alt format, este singura care mai este in viata.Celelalte au fost strapunse de foc si de gandurile rele ale unei adolescente.Adultul din mine stie ca acela a fost un gest necugetat, adultul din mine regreta acele scrisori de dragoste, pentru ca da, ele au fost niste ganduri de iubire adresate unui baiat, acelui baiat.Insa el a fost acel baiat care se mula perfect unui suflet visator de adolescenta care nu a inteles decat tarziu adevaratul inteles al iubirii.

Da, l-am inteles de curand, cand masca de pe fata mi-a cazut in goana mea din fata vietii.Am jucat roluri, mi le-am perfectat si le-am jucat in fata lumii intregi.Nimeni nu a putut sa vada cine sunt cu adevarat.Eu insami am cazut in mreaja acelor roluri, m-am pierdut in spatele lor, am uitat cine sunt.

Multi ani au trecut fara sa ma regasesc, multi ani am tot acumulat alte roluri, alte masti.Cred ca la mine actoria a fost o atitudine nativa, de mica putand sa trec de la diferite stari la altele, acum plangeam, acum radeam.

Imi duc acum mana obosita la fata si simt ca nu mai am niciun invelis care sa ma ascunda de ceilalti, sa ma ascunda de mine.Mi-am purtat mandra mastile, mi-am purtat doliul din suflet, dand vina pe ceilalti, cand cheia era la mine.

Cineva m-a facut sa o gasesc, mi-a pus-o in mana, dar eu am preferat sa o pierd undeva in minte pana cand o alta persoana m-a obligat cu a sa viziune asupra vietii sa ma duc, sa o culeg si sa afisez adevarata fata a unei luminite demult apuse.

Ea s-a ridicat deasupra tuturor, acum stie sa straluceasca…Straluceste in fata vietii, infrunta realitatea si nu se mai pierde in visuri.Este acel intreg compus din mine, alt mine…Este compus dintr-un suflet de copil, dintr-o privire de inger, de un strop mare de rautate umana, un munte de intelegere si compasiune.Toate sunt intr-un corp de femeie gratios care se indreapta spre oglinda fara a-i fi rusine de ce gaseste acolo.

Ochii care sunt cel mai de pret dar pentru ceilalti ascunde iubirea din sufletul ei, este un pic de iubire pentru toti.Am iubire care sa dureze o vesnicie si care niciodata nu va pieri.Uitasem de ea, uitasem de puterea si rezistenta ei, dar acum stiu doar ca a imbracat alta forma pe care nu eram gata sa o accept- maturitatea.

In curand ceasul va bate de miezul noptii, linistea va pune stapanire pe acest corp, dar mintea ii va juca neincetat.Am in mine atata energie, speranta de mai bine, vis de frumos si o mare de iubire.Sunt darurile mele de inceput de an pentru tine, draga tu!Sper sa ne regasim cu bine, sa fim aceiasi, dar mereu diferiti, sper sa fim noi!

Te ador,

Lumi

linistea dinaintea furtunii

ma incearca iar acel sentiment ca iar nu scriu ceea ce inima imi dicteaza sa astern pe hartie…e acel sentiment de neputinta care tace de fiecare data cand ma gandesc la tine;zace in mine, imi face mie viata amara si te lasa pe tine in nestiinta…este acea parte rationala din mine care nu ma lasa sa fiu eu…cred ca va trebui sa ii zic adio foarte curand acelei “eu”.

mi-am revenit din moarte, m-am ridicat singura si am decis sa ma arunc in bratele realitatii.e mult mai cruda si mai rece decat moartea!cati nu viseaza ca realitatea sa fie dulce, roz?sa poti pasi in viata fara niciun regret sau temere?

insa nu ai sti ca traiesti…nu ai simti lupta pentru a obtine acel obiect, nu ai mai lupta pentru ceea ce iti doresti cu adevarat.intr-adevar, ar fi mai dulce si frumos sa vina totul pe un platou de aur, sa ti se spuna alege-ti drumul, dar cati am fi astfel multumiti?

mai sunt 32 de ore pana cand clepsidra vietii mele se va rasturna, firul de nisip al vietii mele se va intoarce la origini si iar va incepe sa se “strecoare” printre mrejele realitatii ca sa ma conduca pe mine spre un alt sfarsit….cercul vicios in care ma zbat iar isi incepe drumul!abia astept!

nu am fost mai pregatita ca azi, maine, poimaine sa ma lupt cu viata…niciodata nu am fost mai puternica si incapatanata sa reusesc…imi voi invarti acel cerc al vietii pe degete, voi reusi sa insel viata, dar nu voi reusi sa ma insel pe mine!

mi-este frica!

nu de viata, de moarte, de rautatea oamenilor, ci de tine…tu, acel suflet fara chip, fara nume care nu vrea sa paseasca langa mine!

maine seara iar vor bubui pe cer artificii, eu voi fi acolo sa le privesc ca in fiecare an, gandindu-ma la un inger zambitor si la ale sale muze!pe care o va alege sa o tina in brate in acel moment, isi va aminti el de o privire pierduta in marmura?

asta nu vom afla decat maine seara, cand ceasul se va opri si o va lua de la capat…365 de zile, toate unice, toate la fel….oare?

asa miroase moartea?

de mai putin de 24 de ore stau in pat, nu ma pot ridica nici macar ca sa imi iau pastilele sau sa imi beau ceaiul…pentru prima oara in viata mea ma bucur ca sunt inconjurata doar de familie si ca oglinzile sunt bine ascunse de ochii mei…poate nici chiar asa de bine ascunse pentru ca imi stiu fata, ochii acoperiti de cearcane.ma stiu…

stau in patul asta de mai bine de 12 ore, nu sunt in stare sa fac nicio miscare, o greutate pune pret pe corpul meu de fiecare data cand incerc sa misc si mana…am nevoie de o macara sa ma ridice.

camera mea este si acum in intuneric, nu am vazut decat luminite artificiale galbene, bleu…nu mai este nicio luminita naturala in jurul meu…in camera alaturata se aud stirile meteo….ceata.as vrea si eu macar sa vad acea ceata, sa ma acopere si pe mine si eu sa ma ridic si sa fug….

am fugit acum doua seri in parc, incercand sa imi gasesc linistea…eram doar eu cu muzicuta mea, numai noi nu ne gaseam somnul.probabil atunci acest microb a decis sa imi atace corpul, ma simt ca si cum as fi fost invadata de extraterestri.

acum mirosul din jurul meu aduce a moarte…corpul inca il am, dar sufletul meu s-a refugiat de mult timp in lumina umbrelor.

ma intreb daca asa este si moartea…te absoarbe incetul cu incetul in intuneric?culoarea neagra se pare ca nu vrea sa renunte asa usor la mine…simt caldura care isi face prezenta in sufletul meu, dar in rest sunt rece.mi-e frig!

incep sa ma gandesc la moarte si ma intreb daca acum mi-a venit si mie randul!nu regret nimic, am fost fericita in ultimile luni cat pentru toata viata.imi fac si testamentul in gand, dar si tare…nu-mi dau seama ca plang si vorbesc cu voce tare…toti se trezesc in jurul meu, dar e prea tarziu eu am cazut intr-un somn al nestiintei, al inconstientei…

deja ma simt aievea, sunt pe o campie verde, alerg printre flori albe si port o rochie alba.este cald, este soare si vad numai nori pufosi!

n-am stiut, dar in timp ce eu debitam si visam raiul, corpul mi-a fost luat si purtat la urgente!

m-am trezit intr-o camera rece, langa o tanti blonda, credeam din nou ca este aievea, dar injectia m-a trezit…am zambit si iar am cazut in inconstienta…

ma trezesc din nou in aceasta camera, dar acum nu mai miroase a moarte, un aer rece ma imbraca si ma face sa ma ridic, sa reactionez…acum scriu alt blog si probabil voi reveni la vechile obiceiuri…desi sufletul e mort, corpul amortit de la o injectie infecta si ochii sunt pierduti…ei sunt singurii care mai asteapta izbavirea!

febra, inconstienta, raceala pun iar posesie peste mine, iar ma pierd in ale mele ganduri si intr-un vis fericit de iubire.adorm cu gandul la ura pentru acest sezon rece si pentru ceea ce toti numesc “o banala raceala”!

eu…tu….

toata viata am asteptat acea perfectiune, acum o am, dar nu stiu ce sa fac cu ea…am lasat-o intr-un colt al mintii mele, nu vreau inca sa ma confrunt cu ea…e dureros acest sentiment.

poate e partea visatoare din mine, dar cred in perfectiunea iubirii, nu a omului sau a lucrurilor.cred ca pe aici, pe undeva exista doua parti ale aceluiasi intreg…o jumatate care sa completeze acel intreg…o pereche pentru sufletul meu!

problema se pune insa daca nu o gasesti:daca te opresti si te multumesti cu prima frantura primita de iubire?daca te amagesti singur ca ea este acea jumatate pe care ai cautat-o?

suntem multi cei care ne multumim doar cu aparente, fara sa vedem substanta din spatele unor zambete, a unui corp perfect…nu vedem ceea ce se desfasoara in fata ochilor nostri sau daca vedem,  nu stim sa acceptam.

pentru mine acea ideea a sufletului pereche disparea cand le vedeam lor defectele si nu le acceptam.a venit insa timpul sa vad acele defecte si pe fata ta, dar nu stiu cum si de ce, dar incep sa le accept.

tot am gonit printre sentimentele celorlalti, am calcat in picioare suflete de indragostiti ca sa gasesc acea jumatate…esecuri peste esecuri, doar pentru a ma lovi de acea jumatate pentru ca da, tu esti acea jumatate care ma face perfecta!

am ajuns la aceasta concluzie dupa cateva zile cand am crezut ca tu trebuie sa fii cel mai bine pastrat secret de-al meu.esti in continuare acel secret doar al meu pentru ca nu ai chip, privire, ochi, ci doar esti o fantoma a realitatii, un corp langa al meu, un sentiment prezent in inima mea.

obsesia pentru verde si pentru ochi ne-a adus impreuna, mai departe totul apartine realitatii.eu aici, tu acolo!vom gasi o cale de mijloc pentru noi?

sfarsit de an

imi amintesc si acum cat de mult am plans in noaptea de dinainte de a implini 18 ani.m-am simtit ca si cum era sfarsitul lumii si eu stateam si analizam ce facusem cu viata mea.atunci ajunsesem la concluzia ca nimic nou sub soare…

acum imi dau seama ca erau emotiile unei adolescente visatoare…deveneam mai batrana, majora si in niciun caz mai inteleapta.

acum se mai duce un an din viata mea, nu mai sunt acea adolescenta visatoare, nici mai batrana, nici mai inteleapta.insa ma regasesc in tot ce arata oglinda din fata mea.

ma gandesc la ceea ce vreau sa imi aduca noul an care incepe sa se desfasoare in fata mea incetul cu incetul.ma vreau pe mine…mai puternica, mai fericita si totusi vreau copilaria.

cred ca a fost cea mai minunata perioada din viata mea, nu aveam nicio grija, ma plimbam toata ziua fara sa simt oboseala, durerea oaselor.acum ma dor oasele, picioarele, poate si capul…ma simt batrana, dar stiu ca am nevoie doar de o luminita de fericire si speranta ca cea veche sa revina…sa fiu eu, sa dansez, sa rad si sa plang de fericire.

vreau ca emotiile, libertatea si inconstienta din trecut sa puna posesie pe un trup care e plin de maturitate.vreau si eu sa fac ceva prostesc la sfarsit de an si asa sa o duc de-a lungul anului 2008. vreau sa imi iau ramas-bun macar pentru cateva luni de la acea parte din mine care controleaza totul, vreau ca maine sa ma trezesc si sa zic:” nu vreau sa ma duc la scoala, vreau in schimb sa ma duc la gradina botanica, la o petrecere in pijamale si sa fug de aceasta viata plictisitoare!”

ce frumos suna! numai ca maine iar trebuie sa joc rolul acelei luminite constiincioase, care e preocupata de starea natiunii si uita sa traiasca pentru ea.urasc acea parte responsabila, rationala din mine. de ce oare trebuie sa ma gandesc la comportamentul meu care s-a putea sa afecteze bunul mers al societatii? de ce nu pot pentru prima oara in viata mea sa ma gandesc la ceea ce vreau eu cu adevarat, la ce ma face fericita?de ce nu incetez sa traiesc cu jumatati de masura?

da, pentru anul 2008 imi doresc sa vreau totul…sa ma vreau pe mine asa cum sunt-fericita si completa pentru prima oara in viata mea….nu mai vreau sa  gandesc inainte de mine la ceilalti…oi fi eu animal social, dar ma vreau pe mine fericita!

in visul de aseara eram fericita:un inger zambitor renuntase la vesnicile aripi ca sa imi arate mie o bucata de rai, sa ma aduca cu picioarele pe pamant si apoi sa ma ridice pe nori albi, pufosi de atata joaca.ne-am tot jucat cu simturile noastre…tot am inotat in ape adanci, albastre pline de un vid fericit.eram noi doi si visul nostru de fericire.

din visul acesta albastru m-au trezit bataile inimii mele si ale tale… erai langa mine, dormeai asa linistit.eu eram fericita ca si cum toata viata asteptasem aceasta liniste….erau ochii tai care erau acoperiti de somn si de imaginea mea….am adormit cu lacrimi in ochi…nu-mi imaginasem vreodata ca fericirea va imbraca fericirea ochilor tai.ai fost cel mai frumos vis care devine realitate in vis…

m-am trezit altfel….m-am trezit cu o dorinta in suflet pentru anul 2008:vreau fericirea alaturi de tine!si o voi avea…esti ingerul meu zambitor care ma adora si ma iubeste in orice moment al zilei…fie ca sunt o visatoare, fie ca sunt o batranica….suntem noi doi si ceea ce simtim dincolo de rolurile pe care le jucam….

vreau o dorinta reala la sfarsit de an…m-am trezit din beatia cuvintelor si sentimentelor noastre…pasesc pe urmele tale si stiu ca te vreau pe tine, inger zambitor!

stiu ca lupta va fi grea, dar victoria va fi dulce si zambitoare!

te iubesc si tu esti dorinta mea de sfarsit de an!!!

welcome back, you little me

ma simt deasupra lumii, am mainile inghetate, fata rosie, parul ravasit…picioarele dor de la atat frig, dar nimic nu poate atinge raza de lumina din sufletul meu.tot ma plimb pe strazile acestui plictis, nu mai dau peste oamenii grabiti din zilele trecute…acum este liniste, doar se apropie miezul noptii!

nu intalnesc nicio fantoma care sa vrea sa alunge somnul!eu asta fac, asta sper sa gasesc…vreau sa inspaimant somnul, visul urat care ma insoteste de cateva zile.ma trezesc in toiul noptii, plangand…acelasi vis absurd, acelasi tu care pleci…nici in oglinda nu mai esti.m-ai lasat singura, nu mai vrei sa pasesti langa mine, cu mine!

am suferit mult de dorul unor epoci de mult apuse…a unei alte eu care sa fie fericita…acum ma intorc in doua brate stiute, care ma cuprind, nu ma lasa…sunt bratele mele.ce caldura, ce fericire!oare asta e fericirea absoluta pe care o visez si dupa care gonesc la aceste ore tarzii?

“Lumi, Lumi!”, imi aud numele si ma intorc spre umbra care ma striga de cateva secunde.nu sunt sigura ca aud sau inteleg.dar esti tu, cea dupa care am alergat cu pasi mici, dar siguri.esti tu…

luandu-ma de mana, pornim spre casa sa facem si noi ce fac oamenii normali-sa dormim!fantomele, strigoii, zanele si printii au disparut.m-am primit pe mine in viata mea!

au trecut zile de la acea regasire…parca a fost aievea, dar stiu si simt ca sunt eu cea care am fost, pe care o consideram pierduta in negura vremii, in acea ceata care inconjoara casa mea.

am revenit la vechile obiceiuri si stiu asta, dansand ca o nebuna frenetica in intuneric…imi vad umbra, incerc sa tin pasul cu ea.ce bine e!

am fost trezita la realitate…acum stiu drumul pe care trebuie sa gonesc, nu sunt singura caci am un alt ego langa mine…e acea parte de-a mea care stie sa traiasca, sa iubeasca viata si sa zambeasca neincetat!

cu ea nu voi mai fi niciodata trista, nu voi mai varsa lacrimi, ci voi fi pur si simplu EU!

cred ca si in seara asta vom iesi la o plimbare, vom cauta somnul ca el sa vina sa ne incalzeasca pentru ca acum nu mai suntem noi, ci doar eu…sunt intreaga!

ai incredere in mine

imi ceri atat de mult…sa am incredere in tine, cand nu am incredere nici in mine?cum pot sa o fac, stiind ca si atunci cand pasesc, ma intreb de doua ori daca sa fac acel pas…nu pot sa am incredere in tine, doar daca mi-ai spune cuvinte magice…

la fel de magice ca si ceata de afara, care aparent iti ascunde defectele si lasa sa se vada o fiinta superba, aurita de atata fericire, idealuri, speranta…acea fiinta sunt eu, dar aparentele sunt inselatoare!

ceata care imi indeparteaza defectele, imi ascunde si podoabele…ochii inlacrimati si puri ai unui suflet de copil, buzele pline, rosii ale unui boboc de trandafir, un corp translucid, alb al unei fecioare.oare sunt eu cea pe care o descrie ceata?

nu am de unde sa stiu, doar nu am incredere nici in umbra mea conturata in graba de intuneric.atunci pe cine as putea sa cred?raspunsul intarzie sa apara pentru ca nicio parte din fiinta mea nu-l stie.

candva insa voi fi acea fiinta puternica pe care o tot visez, care va avea incredere in ea si in sentimentele sale.cateodata sunt asa, dar la primul hop uit de mine si de cea care se ascunde in spatele acelui tablou ideal…

uit ca sunt perfecta in imperfectiunea mea, in acele defecte care sunt calitati si acele calitati care pot deveni defecte…sunt perfecta si nu am niciun motiv sa ma indoiesc…sunt cea pe care oglinda o iubeste si o vede in fiecare dimineata, desfasurandu-se in ea…sunt eu, acel suflet calator care iubeste un inger zambitor si care nu renunta asa usor!

auzi-tu-m-ai?..nu renunt la o batalie care nici nu a inceput..nu renunt la mine!

spiritul craciunului consta in…?

cred ca este sarbatoarea cea mai absurda de care ma lovesc in fiecare an…este singura care ma aduce intr-o stare de depresie majora.nu ca as fi singura, nu ca nu am parte de iubire, dar nu mai simt acea magie a craciunurilor de alta data.mosul a plecat de mult de la mine din gand.

aglomeratia asta de pe strazi, oameni care roiesc in cautarea unor daruri cat mai costisitoare care uita ca pana la urma gestul conteaza, fuga prin supermarketuri dupa mancare…ce absurd!azi am vazut cosuri umplute pana la refuz, bataie pe carucioare, rafturi goale.romanul nostru da iama si ia tot, parca e sfarsitul lumii.

caut un cadou cat mai simplu care sa reprezinte persoana careia i se adreseaza…vreau ceva simbolic…numai ca dau numai peste kitchuri, obiecte sclipitoare, foarte colorate, care nu au nicio semnificatie…pacat!acum totul se rezuma la ciucuri, sclipici si cat mai multa uratenie.ce paradaox, acea uratenie ne reprezinta sufletul!

mi-e dor de acea saptamana de vacanta cand primeam colindatori, stateam la caldura sobei si eram asa fericita.primeam cadouri simbolice, pe care le asteptam cu sufletul la gura.dar asta era candva, in ierni geroase, cu zapada multa, soare cu dinti si acel om de zapada pe care il impodobeam in curtea bunicilor…

unde esti, tu craciun?mai stii sa gasesti drumul spre noi?mai stii sa vezi o raza de frumusete in sufletele noastre meschine care prefera uratul, grotescul, grandomania?

am obosit…aceasta aglomeratie, valva, urat ma obosesc…as vrea sa dorm si sa ma trezesc cand toate vor fi trecut…