Continuu sa visez!

…fara sa stiu ca fac asta, fara sa simt ca am de ce sa zambesc si atunci de ce zambesc?Zambesc pentru ca imi apare in minte fata ta,zambetul tau si pentru ca imi amintesc de toate lucrurile marunte pe care le dezbatem.

Zambesc pentru ca port in mine un sentiment ce nu ma lasa sa fiu trista,ce ma duce cu gandul aievea, la povesti cu zane si dragoni, la zile frumoase si inocente din copilarie.

Privirea ta ma duce cu gandul la un obicei prost al copilariei-mergeam desculta prin ploaie.Stiam ca nu aveam voie, dar era mai presus de mine, era un deliciu si o incantare.Asa este si povestea mea cu a ta, stiu ca nu se poate, dar totusi nu ma pot abtine la a incerca sa fiu fericita.Stiu ca ma vei trezi din visare si ma voi vedea nevoita sa ma intorc la cruda realitate.

Astept in seara si in frig un semn de fericire, stau cu telefonul in mana de frica ca nu voi auzi, am renuntat si la obiceiul meu zilnic de a asculta muzica, numai sa aud acel semn…Nu vine si imi intorc privirea spre cer,gandindu-ma la tine.Vad luna care sta acolo trista, fara a fi intreaga si ma gandesc ca este ca mine, ca tine, dar nu ca noi doi.Noua ne lipseste acea parte care sa ne faca fericiti, acea jumatate prin care sa devenim o luna plina.Din fericire pentru ea, o data pe luna atinge plenitudinea,se intregeste.Din nefericire pentru noi, inca nu am gasit modalitatea de a fi intregi nici macar o data pe luna, daramite pentru o viata intreaga!

Luna plina ce-mi aduce aminte de tine…si de serile noastre nedormite!Nici aceasta seara nu va fi dormita…dupa discutia noastra nocturna, iar voi numara oitile in gand si ma voi holba la tavan.